Sanda WEIGL - voce
Shoko NAGAI – pian, acordeon
Satoshi TEKEISHI - percuţie
Brad JONES – bas
27.04.2010, 20.00, SARGFABRIK (Goldschlagstr. 169, 1140 Wien)
www.balkanfever.at
www.sargfabrik.at
Sanda Weigl este una dintre cele mai renumite actriţe şi cântăreţe europene, trăieşte la New York şi interpretează cântece de petrecere româneşti acompaniată de o formaţie japoneză! Asemenea aserţiuni stârnesc interesul, însă descriu doar o faţetă ridicol de infimă a unei personalităţi artistice debordante ca a Sandei Weigl. Mult mai important este faptul că nu este vorba de un alt proiect cu parfum de prestigiu al vreunei dive – Sanda Weigl interpretează repertoriul Mariei Tănase (1913-1963) cu o originalitate şi o forţă neegalate. Nepoata lui Bertold Brecht şi a Helenei Weigl şi-a petrecut copilăria în România. La 13 ani, se mută împreună cu familia în Berlinul de Est, unde îşi începe cariera scenică marcată de aerul din vestitul „Berliner Ensemble". Artista de excepţie îşi va etala rădăcinile balcanice în cadrul concertului din SARGFABRIK, acompaniată de trei muzicieni de top ai scenei new-york-eze care întâmplător sunt de origine japoneză.
Expulzată în urma unui gest de frondă politică devine o vedetă a scenei teatrale din RFG graţie apariţiilor în spectacole regizate de Peter Zadek, Jürgen Flimm şi Jean-Luc Ponty. Legendară este apariţia ei în "Black Rider" a lui Robert Wilson, pe muzica lui Tom Waits. Emigrează apoi împreună cu soţul ei la New York, dând curs invitaţiei lui Wilson, rămânând fidelă muzicii şi devenind un star al scenei din Downtown. La un concert din „Knitting Factory" îl reîntâlneşte pe prietenul ei din tinereţe Alexandru Bălănescu. Împreună cu jazzman-ul Anthony Coleman, recunoscut pentru interesul său dedicat muzicii esteuropene, Sanda Weigl pune pe picioare pentru repertoriul ei românesc un ansamblu de prestigiu.
Her interpretations are dramatic, even theatrical, but never 'over the top'... but Weigl's purpose is not to shock, but rather to communicate the vibrant life force inherent in the music. Which she does admirably, with an energy and panache that speaks of her intimate familiarity with the material. Always though, it comes back to Weigl's extraordinary voice. (Bill Tilland, BBC)
Sanda dusts off the travel-stained repertoire (of the Gypsy music) with cabaret stylings and art-songs arrangements...she has a healthy sense of absurdism, the kind of Balkan black humor you find in Kusturica's Yugoslavian Gypsy films... (Time Out, New York).
http://www.balkanfever.at/index.php?option=com_content&view=article&id=54&Itemid=71
