Crearea regimurilor comuniste în Europa Centrală şi de Est.
Evoluţia blocului sovietic
Washington D.C.
29-30 Noiembrie 2007
Anul 2007 reprezintă un prag istoric şi simbolic, care marchează 60 de ani de la crearea regimurilor communiste în Europa Centrală şi de Est. Trebuie precizat totuşi faptul că acest proces a avut loc în unele ţări mai devreme (de exemplu, Bulgaria), în timp ce în altele s-a finalizat de abia în 1948 (Cehoslovacia). După 1989, cercetarea primei decade a comunismului în zona europeană a avut mult câştigat de pe urma deschiderii arhivelor ţărilor respective. Astfel, noi informaţii şi abordări au îmbogăţit acest domeniu al istoriei comunismului. În acelaşi timp, la nivel local s-a evidenţiat un anumit consens ştiinţific bazat pe asumarea trecutului totalitar, care a facilitat apariţia unor premise şi ipoteze noi asupra perioadei în cauză. Principalul scop al acestei conferinţe este să ofere cadrul pentru evidenţierea noilor sinteze şi comparaţii care au rezultat în urma circumstanţelor favorabile din perioada post-comunistă, în condiţiile accesului la informaţii noi de arhivă şi în raport cu distanţa temporală continuă faţă de subiectul în cauză.
În prezent, avem o mai bună posibilitate de a înţelege şi interpreta dinamicile Războiului Rece, proiectul revoluţionar-expansionist stalinist în Europa Centrală şi de Est, rolul elitelor locale comuniste şi impactul titoismului asupra planurilor acestora, dar şi sciziunile/fracţionalismul din cadrul noilor partide comuniste la putere şi încercările de construire, prin intermediul Cominformului, a unei noi organizaţii comuniste mondiale controlată de Moscova.
Conferinţa a fost imaginată în dialog cu alte două evenimente ştiinţifice care, la rândul lor, s-au concentrat asupra temelor principale identificate de evenimentul propus de ICR. Una dintre ele a fost sponsorizată de Fundaţia Rockefeller în 1975, a avut loc la palatul Bellagio (Italia) şi a avut ca rezultat importantul volum editat de Robert C. Tucker, Stalinism: Essays in Historical Interpretation. Al doilea, un eveniment axat asupra cercetării zonei fostului bloc sovietic, este seria de seminarii dedicate analizei regimurilr comuniste din fosta Europă de Est (1944-1949) şi a avut loc la Şcoala de Studii Slavonice în cadrul Universităţii din Londra (1974-1976). Rezultatul acestor simpozioane este influenta lucrare Communist Power in Europe 1944-1949 (printre autori pot fi găsiţi cercetători precum Hugh-Seton Watson, George Schöpflin, şi Norman Davies).
Perioada preluării puterii de către partidele comuniste şi cea de stalinism accentuat a fost caracterizată de modificări instituţionale şi ideologice bazate pe transformism radical şi revoluţie culturală. Noile cercetări asupra subiectelor legate de perioada 1944-1948 au demonstrat faptul că, în pofida existenţei unui tipar al schimbărilor şi transformărilor acelor ani (i.e, sovietizarea), se pot observa şi unele dinamici specific locale în procesul general de creare a regimurilor comuniste. Aceste specificităţi au marcat în mod semnificativ evoluţiile şi traiectoriile de dezvoltare ale regimurilor din fostul bloc sovietic.
Perioada imediat postbelică poate fi separată în două etape distincte: 1945-1947, preluarea puterii, pe tipar leninist, şi anihilarea accelerată a pluralismului democratic din ţările regiunii, şi, 1948-1953, construirea şi consolidarea bazelor socialismului de stat, caracterizată prin transfer ideologic şi instituţional, înregimentare culturală, teroare şi bipolarism internaţional (teoria lui Jdanov a celor "două blocuri").
Totodată, aceşti ani traumatici au fost marcaţi, mai ales din punctul de vedere al specificităţii ulterioare a fiecărui regim, şi de dezvoltările anterioare comunismului. Cel de-al doilea razboi mondial şi turbulenţele politice din anii '30 au slăbit în mod semnificativ capacitatea şi potenţialul de reconstrucţie pe baze democratic-pluraliste a acestor societăţi. Astfel, ascensiunea şi popularitatea curentelor de extremă dreaptă din perioada interbelică, naţionalismul exacerbat ce presupunea excluderea minorităţilor naţionale, gravele discrepanţe şi probleme socio-economice, decalajul de modernizare au produs o fluditate şi instabiliatate care, dacă în anii de dinainte de 1940 generau vulnerabilitate faţă de Comintern, după 1944 au produs un mediu şi o atmosferă propice activităţii partidelor comuniste.
Direcţiile principale ale conferinţei sunt: legătura dintre factorii internaţionali şi cei domestici; fracţionalismul şi ortodoxia ideologică; procesul de reconstrucţie instituţională ca parte componentă a dinamicilor europene în acei ani; teroarea şi transformismul, etc. În consecinţă, subiectele centrale ale evenimentului organizat de ICR vor fi: reinterpretarea stalinismului din persepctiva asemănărilor şi deosebirilor între noile regime comuniste şi drumul către putere al partidelor care le formează. Cominformul şi apariţia unităţii, dar şi disensiunilor în cadrul blocului sovietic în curs de formare (geneza titoismului şi naşterea 'naţional comunismului'), rolul liderilor de partid locali şi moştenirile latente sau evidente care în urmatoarele decade vor imprima direcţii diferite în evoluţia acestor regimuri.
Structura conferinţei încurajează atât reinterpretarea problematicii principale cât şi noi observaţii asupra materialului cercetat. Prima secţiune va încerca să ofere o sinteză teoretică asupra bagajului conceptual implicat de termenul 'stalinism'. Sperăm ca, odată cu şansa clarificărilor ulterioare, retroactive de care putem profita în prezent, şi luând în calcul noile informaţii de arhivă, se poate face o re-evaluare a teminologiei generale în domeniu.
A doua secţiune a conferinţei va explora primii paşi înspre stabilizarea interacţiunilor dintre noile regime în contextul unei apăsătoare hegemonii sovietice. În aceste condiţii, Cominformul devine relevant din cel puţin două motive: pe de o parte, a fost prima încercare postbelică de construire a unui forum comunist internaţional, supra-guvernamental şi partinic. Şi, pe de altă parte, evoluţia aceastei organizaţii este indiscutabil legată de apariţia titoismului care devine prima provocare majoră faţă de dominaţia stalinistă asupra comunismului mondial. A treia secţiune (care va fi împărţită în două sesiuni) va oferi atât baza empirică cât şi pe cea comparativă pentru integrarea observaţiilor teoretice şi a afirmaţiilor generale făcute în prima zi a conferinţei. În timp ce unele prezentări se vor ocupa în mod special de cazul românesc, alţi participanţi vor analiza o mare parte dintre ţările care în acea perioadă au trecut prin transformări similare în regiune. În acest fel se obţine desenarea unei imagini clare de ansamblu a fenomenelor de schimbare de regim, transformare societală şi poziţionare internaţională din prisma formării blocului sovietic.
Conferinţa reprezintă totodată şi un efort de pionierat prin care România este reintrodusă pe harta academică din Statele Unite ale Americii. În condiţiile în care studiul comunismului în ţară trece printr-o perioadă favorabilă (semnalată în special de publicarea Raportului Final al CPADCR şi de deschiderea accesului la arhive) şi tinând cont de excelentele analizele deja existente din spaţiul ştiinţific anglo-saxon (Henry Roberts, Ghiţă Ionescu, Ken Jowitt, Vladimir Tismăneanu, Katherine Verdery, Gail Kligman, Robert Levy, etc.), organizatorii conferinţei "Stalinismul: sinteze şi comparaţii. Crearea regimurilor comuniste în Europa Centrală şi de Est. Evoluţia blocului sovietic" consideră că a sosit timpul inserării cazului românesc în dezbaterile generale comparative asupra înfiinţării regimurilor comuniste şi impactului stalinismului în Europa de Est. Iniţiativa Institutului Cultural Român, în colaborare cu universităţile Maryland (College Park) şi Georgetown, cu Woodrow Wilson Center for Scholars şi Ambasada României în Statele Unite ale Americii este un prim pas înspre realizarea unei reţele ştiinţifice cu centrul în Washigton, D.C., a cărei principal scop ar urma să fie istoria şi politologia (post-)comunismului în Europa Centrală şi de Est, cu atenţie specială acordată cazului românesc.
Instituţii Implicate în Proiect:
Organizator Principal - Institutul Cultural Român (Departamentul de Relaţii Internaţionale)
Conferinţa are loc sub patronajul profesorului Vladimir Tismăneanu - Director al Centrului de Studii a Societăţilor Postcomuniste, Universitatea Maryland – College Park (Departamentul Government & Politics)
În colaborare cu: • Centrul pentru Cercetători "Woodrow Wilson" - Programul "Istoria Internaţională a Războiului Rece" (Director, Christian Ostermann) • Ambasada României în Statele Unite ale Americii (Washigton D.C.) • Centrul pentru Studii Eurasiatice, Ruse şi Est Europene (CERES), Universitatea Georgetown (coordonator Mathew Tyrrell)
Coordonator de proiect: Bogdan Cristian Iacob
