„Busola literară” – nou proiect de promovare a literaturii contemporane românești în Polonia
Busola literară – se dorește a fi o călăuză prin atelierele creatoare ale scriitorilor români contemporani încă nedescoperiți de publicul polonez sau ale căror noi cărți nu și-au găsit încă drumul spre Polonia. Busola dezvăluie calea cea mai scurtă spre punctul cardinal al literaturii bune, îndemnând cititorii, traducătorii și editorii polonezi la expediții prin noi ținuturi ale imaginației literare românești.
Busola ne indică azi:
TACHE DE CATIFEA, de Ștefan Agopian
La începutul secolului al XIX-lea, în câmpia Olteniei, totul sau aproape totul este posibil: prezentul devine viitor, îngerii și demonii se amestecă printre țărani, obiectele plutesc din propria voință, iar ființele omenești își pot schimba forma. De aici pornesc spre București Tache, boier Lapai și Piticul, cu gândul să se alăture revoluției lui Tudor. În drum însă, cei trei prieteni par să-și uite scopul inițial și zăbovesc prin hanuri, unde benchetuiesc fără măsură și cad în cele din urmă victime planului diabolic urzit de Mamona cel Tânăr.Aventurile lor sunt istorisite de însuși Tache, cel care intervine de dincolo de moarte pentru a-și spune povestea.
Coordonatele de localizare a cărții:
Editura Polirom, Iași, 2012, 312 pg.
Cine este Ștefan Agopian?
Ștefan Agopian (n. 1947) a debutat editorial cu romanul Ziua mâniei (Cartea Românească, 1979). A publicat: Tache de catifea (Cartea Românească, 1981; Ararat, 1995; Gramar, 1999; Polirom, 2004, 2012); Tobit (Eminescu, 1983; Polirom, 2005; traducere în limba germană, Kriterion, 1989; Premiul pentru Proză al Asociației Scriitorilor din București); Manualul întâmplărilor (Cartea Românească, 1984; Humanitas, 1993; Polirom, 2014; Premiul Uniunii Scriitorilor); Sara (Eminescu, 1987; Paideia, 1991; Polirom, 2006; Premiul revistei Amfiteatru pentru cea mai buna scriere beletristică a anului); Însemnări din Sodoma (Eminescu, 1993); Republica pe eșafod (Cartea Românească, 2000; Premiul Asociației Scriitorilor din București); Fric (Polirom, 2003; Premiul ASPRO pentru experiment în cadrul Târgului Internațional de Carte Bookarest 2004 și Premiul revistei Cuvîntul la categoria „Superlativele anului 2003“). La Editura Polirom a mai apărut volumul Scriitor în comunism (niște amintiri) (2013; Premiul special al juriului USR și Premiul revistei Observator Cultural, secțiunea „Memorialistică”, 2014).
Conduși de busolă, Veni, legi, dixi (ah, latina: am ajuns, am citit, am spus):
„Romanele scrise de Agopian contopesc irealul, fragilitatea, bizarul și umorul. Pornesc de oriunde și duc spre nicăieri. Nu sunt genul de romane care îi atrag pe cei interesați de o proză ascendentă. Citind romanul Tache de catifea vei avea tendința de a stagna în preajma jocurilor de cuvinte, în colajele fantastice suprapuse peste realitate, fără a te sinchisi de apropierea deznodământului. Nu este important finalul, ci periplul ireal”. [Adriana Gionea, TownPortal.ro]
„Ştefan Agopian este unul dintre marii noştri prozatori contemporani, care se sustrage oricărei compartimentări: un prozator de atmosferă şi un creator de lumi ficţionale (cu termenul lui Toma Pavel) care nu pot fi imitate, nu pot face şcoală. Proza lui se savurează, cu atât mai mult, în regim de „unicat”. (...) Ştefan Agopian scrie o proză cu un specific al ei, căruia i-aş spune balcanismul, o atmosferă à la légère de la Porţile Orientului. O proză de atmosferă balcanică, orientală, alcătuită din plictis, din lene şi lâncezeală, din tristeţe şi mohoreală balcanică (...) Proza lui Agopian se hrăneşte din ea însăşi, construind lumi ficţionale care evoluează autonom, după legile lor proprii”. [Adina Dinițoiu, litero-mania.com]
„Romanul este o construcţie minunată şi ireală, în care obsesiile şi angoasele umane se discută şi se întîmplă fără măsură. Poate lipsa măsurii să fie prima atracţie: cititorul nu se mai află sub curiozitatea lui ce se întîmplă mai departe, fiindcă expectaţiile sale în ce priveşte desfăşurarea epică sunt spulberate de o detaliere tragicomică a evenimentelor viitoare. (...) Aşteptînd şi neaşteptînd, toată ştiinţa şi certitudinile omenirii par fleacuri pe lîngă zilele cît anotimpurile, pe lîngă personajele care plutesc sau trăiesc în camere zidite, care încep o frază acum şi o termină în veacul următor. Cînd se întîmplă ceva, un lucru mărunt, cum ar fi o bătaie în uşă sau trezirea din somn, el se întîmplă în închipuire, sau se amînă, sau se întîmplă de mai multe ori. Să recunoaştem, este o perspectivă seducătoare aceea că am putea lungi şi scurta orele după poftă, că un autor ar da libertate deplină să schimbăm forma lumii, să conversăm şi să plănuim jocuri de creator”. [Mihaela Butnaru, bookblog.ro]
„Cărțile publicate de Agopian au impus definitiv scriitura originală, fermecătoare și profundă a acestui scriitor excepțional.” [Dan C. Mihăilescu]
Vreți să vă convingeți? Busola vă dezvăluie un fragment din carte:
„Istorii
Când începu războiul rușilor cu turcii, în anul 1769, în noiemvrie, cel care îmi va fi tată avea 6 ani. Când se istovi, în 1774, avea 11. Apoi iar izbucni război, sub Mavrogheny, și tata se angajă căpitan în oastea domnului și se bătu cu turcii. Când războiul se termină, în 1791, avea 28 de ani și se săturase de arme. Se însură, dar nu avu noroc. Nevasta îi muri la trei luni după însurătoare, de ciumă. Era domn atunci Mihai Sutzu. Mulți au murit atunci, molima peste tot întinzându-se. Și înainte de ciumă fusese secetă și după ciumă au venit lăcustele.
După ce-și îngropă nevasta, tatăl meu se însoți cu un bărbier din Craiova, unu’ Șopârlă, care se pricepea la lecuirea ciumaților mai bine decât la bărbierit, așa se lăuda, și o porniră prin țară fără rost. Și nici prea bine nu puteau face, oamenii ascunzându-se când îi vedeau, crezând că sunt slujbași de-ai stăpânirii. Și îi ascundeau și pe bolnavi.”... [citește mai departe aici]
Vă așteptăm impresiile de lectură pe adresa warszawa@icr.ro!
