D E T A L I I D E S P R E F E S T I V A L (link)
G A L E R I E F O T O
* imagini
A R H I V A V I D E O C U I M A G I N I D E L A S P E C T A C O L E
* imagini video PRO TV
* imagini video REALITATEA TV
+ imagini video Ilotopie
+ imagini video Tuig
* imagini video Strange Fruit
* imagini video Strange Fruit 2
A R T I C O L E D E S P R E F E S T I V A L U L D E T E A T R U ApăAerFoc
EVENIMENTUL ZILEI / Destinul, pe picioroange / de Oana Botezatu / 23 Iulie 2007
Trei actori din Portugalia au adus „Moartea", „Ingerul" si oamenii in Parcul Tineretului.
Un inger cu aripi si maini, un batran cu barba alba si „Doamna Moarte" au strans laolalta sute de perechi de ochi in Parcul Tineretului. Cocotati pe picioroange, cei trei au spus sambata seara povestea vietii, intr-un spectacol la inaltime, in cadrul Festivalului de teatru in aer liber „ApaAerFoc".
Acul arata 20 de minute trecute de sapte, iar aerul dogoreste ca in miezul pranzului. Cu pitici si bunici, bucurestenii veniti la plimbare prin Tineretului urca treptele spre „scena" sa vada „Aripa Destinului", jucata de Teatro Ka din Portugalia. „Incolo e teatrul?", mai intreaba cate unul, nedumerit. „Da, sus, pe platou".
Sus, toata lumea cauta umbra. Ascunsi sub sepci si coifuri din ziare, privind de dupa ochelarii fumurii, zecile de spectatori se asaza pe jos, pe iarba sau pe ciment. Un gardian cu ochelarii pe nas face loc actorilor: „Dati-va un pic la o parte ca trebuie sa treaca „Moartea"!".
Ca-n viata: „Moartea-mireasa" castiga la final
Din tufis apare „Ingerul". „Parca ingerasul avea numai aripi. asta are si maini", ii spune un pusti mamei sale. Ingerul e chel, are fata si hainele aurite. Muzica cheama in scena un batran uitat de vreme. Se joaca, danseaza, executa cu eleganta momente de pantomima de la inaltimea picioarelor din lemn.
Bucuria le-o strica „Moartea", care apare ascunsa sub o mantie argintie. Doamna (fara coasa) a venit dupa batran. Dar il salveaza ingerul. „Moartea" amagitoare revine metamorfozata in mireasa si, la final, il ia sub „Aripa Destinului" pe mosnegut. In cautarea unui alt suflet pe care sa-l protejeze, ingerul da pana destinului unui copil din public.
Asa se incheie ora de teatru, alegoria frumoasa si jocul inedit - odata cu aplauzele pierdute printre copaci.
Acelasi festival, cu alta piesa, va asteapta si in weekendul viitor, cand trupa franceza Ilotopie va duce teatrul pe lacul din Tineretului. La ceas de seara, protagonist va fi legendarul Narcis, fiul nimfei Liriope si al raului Cephios.
GÂNDUL / Teatrul pe apă a strâns oamenii ca pe stadion în Parcul Tineretului / de Cristina Modreanu / 30 iulie 2007
Peste 2000 de persoane au asistat sâmbătă seara la spectacolul trupei franceze „Ilotopie" desfăşurat în Parcul Tineretului, transformând seara într-una dintre cele mai reuşite din cadrul proiectului „Apă Aer Foc" desfăşurat în ultimele săptămâni.
Lacul s-a transformat într-o uriaşă scenă pe care actorii-acrobaţi ai trupei au adus imagini poetice, de vis. Suprarealismul „tablourilor" create de artişti în contact cu apa era generat cu ingeniozitate: roţile unei biciclete loveau apa împroşcând-o în urma bizarului vehicul, un uriaş pat cu vâsle aluneca pe luciul apei pentru a fi apoi parcat lângă un copac luminat de reflectoare şi aşezat în mijlocul lacului, o femeie „planta" flori ce rămâneau deasupra apei, plutind ca nişte nuferi, un bărbat bătea sisific într-o uşă care se scufunda în apă când era deschisă, în timp ce o alta îi apărea în faţă, stârnindu-i disperarea de a nu ajunge la persoana dorită, pe numele ei Suzana.
Totul a pornit ca un joc cu apa, dar a devenit mai mult decât atât, poate un „joc secund mai pur", cum ar fi spus Ion Barbu, fiindcă despre oglinzi şi oglindire era vorba aici, la fel ca în celebra poezie. Introducerea spectacolului lămurea privitorii că tot ceea ce vor vedea provine din imaginaţia lui Narcis, cel care s-a privit în apă până când s-a îndrăgostit de propria-i imagine.
De aici până la seria de imagini născute pe suprafaţa lacului era un drum lung, ghidat numai de imaginaţia creatorilor spectacolului, care a contribuit fiecare la alcătuirea acestui „puzzle acvatic", construit după principii postmoderne.
La rândul lui, spectatorul era invitat să-şi compună propriul spectacol, decupând din tot ceea ce vedea imaginile preferate, personajele pe care să le urmărească în acţiunile lor, unghiul din care să privească. De altfel, din comentariile de după spectacol reieşea că unii fuseseră mai atenţi la „rezolvările" tehnice care îi ajutau pe actori să „meargă pe apă", alţii fuseseră tulburaţi de frumuseţea imaginilor ce se desprindeau din întuneric, decupate de câte un reflector, iar alţii se simţeau pur şi simplu bine – chiar dacă nu aveau cea mai bună vizibilitate – fiindcă ieşiseră în parc cu prietenii sau cu familia, fugind de căldura din case.
De altfel, acest gen de spectacol, foarte rar la noi, dar extrem de „prizat" în oraşele europene, este un test perfect pentru flexibilitatea publicului: ca să fii un bun spectator de teatru de stradă, e nevoie să fii deschis la nou, destul de curios, gata să te adaptezi condiţiilor (fără să te aştepţi ca ele să fie similare cu acelea dintr-o sală tradiţională de spectacol), să ţii cont de ceilalţi spectatori, conştient că tocmai trăieşti în comun un eveniment care trebuie să bucure pe toată lumea, nu numai pe tine. Pe lângă distracţie, teatrul de stradă face încet, dar sigur, o minimă educaţie celor care se opresc din drumul lor pentru a asista la spectacol.
Proiectul „Apă Aer Foc", iniţiat de Institutul Cultural Român, se va încheia în week-end-ul următor (4 şi 5 august), când este aşteptată trupa Tuig, al cărei spectacol, Salto Vitale, împlineşte triada din titlu adăugându-i elementul „Foc".
„Nu pot să mă aşez, am blugii prea strâmţi" – a fost una dintre replicile serii. De altfel, vestimentaţia a fost o problemă serioasă a unora dintre spectatorii din Parcul Tineretului, printre care se aflau doamne prea elegante, care nu voiau să se şifoneze, domni care evitau să-şi murdărească pantalonii stând pe iarbă, adolescente prea dezbrăcate, expuse furiei ţânţarilor strânşi lângă lac. Dar cu toţii au uitat de probleme când spectacolul a început.
GÂNDUL / Când oamenii se joacă cu focul / de Cristina Modreanu / 06 august 2007
Parcul Tineretului s-a umplut din nou sâmbătă şi duminică seara pentru ultima dată în această vară a surprizelor. Ultima trupă inclusă în programul alcătuit de Institutul Cultural Român şi denumit Apă Aer Foc, trupa Tuig, a venit din Olanda, iar specialitatea ei este focul.
Sute de oameni au început să se aşeze cuminţi pe iarbă încă de la ora 19.30, deşi spectacolul începea la ora 21.00. Când s-a făcut destul de întuneric, reflectoarele s-au aprins luminând o bizară structură metalică aşezată în mijlocul spaţiului de joc şi înconjurată de alte câteva instalaţii greu de identificat şi imposibil de asociat cu teatrul.
De fapt, în toate spectacolele propuse în această vară de ICR a fost vorba despre experienţe trăite în comun, mai mult decât despre teatru propriu-zis, iar spectacolul trupei Tuig n-a ieşit din tiparul acestei propuneri.
Actanţii au apărut pe rând, îmbrăcaţi în alb, cu costume de protecţie împotriva focului, fiindcă fiecare dintre ei urma să se joace, la propriu, cu acesta: maşinăriile aşezate în jurul instalaţiei centrale erau manevrate de către actori antrenând nişte pârghii care ridicau încet mica platformă pe care se afla un alt interpret, mai degrabă acrobat, cum s-a văzut în cele din urmă.
În întunericul serii, focurile aflate în preajma maşinilor fixau centrele de interes ale privitorilor care au observat abia într-un târziu că actorul aflat în vârful instalaţiei centrale rămăsese izolat, fără acces la scările fixate acolo.
Din ce în ce mai singur, urcând spre cer, acesta a aruncat rând pe rând obiectele pe care le avea cu el – o carte, o veioză, apoi hainele – pentru ca într-un târziu să se arunce el însuşi, prins doar cu o coardă care se lărgea pe măsură ce acrobatul se rotea în jurul instalaţiei, apropiindu-se de pământ. Senzaţia de zbor pe care o dădea corpul bărbatului, ce descria cercuri ample, asemeni unei păsări, a rămas în bagajul emoţional al spectatorilor care s-au aflat în Parcul Tineretului.
Unii dintre ei au aflat mai multe citind broşurile împărţite de reprezentanţi ai organizatorilor, din care mai ales tinerii şi-au cules informaţii utile despre burse şi alte forme de sprijin acordate de ICR. De altfel, prin acest program, Institutul Cultural Român a făcut, inspirat, un pas necesar dinspre sferele înalte ale elitelor culturale, spre marea masă a spectatorilor care şi-au demonstrat, săptămână de săptămână, dorinţa de a participa la experienţe inedite.
ROMÂNIA LIBERĂ / Teatru aruncat in aer / de Elena Vladareanu / 07 august 2007
Festivalul "ApaAerFoc" organizat de ICR s-a incheiat duminica, cu spectacolul "Salto Vitale" al trupei olandeze Tuig.
Credeti poate ca a face un spectacol intr-o jumatate de ora este floare la ureche. Credeti poate ca intr-un astfel de spectacol lucrurile trebuie sa fie extrem de simple si concentrate, clar expuse, pentru a tine asistenta in tensiune.
Trupa olandeza Tuig, care, cu cele doua reprezentatii de sambata si duminica seara, a incheiat Festivalul de teatru in aer liber "ApaAerFoc", organizat de Institutul Cultural Roman, le-a demonstrat celor veniti pe platoul de langa lacul din Parcul Tineretului ca, intr-adevar, un spectacol de o jumatate de ora este tensionat si clar definit, dar mai putin simplu.
Tuig, specializati in teatrul neconventional, renumiti pentru masinariile arhaice folosite in show-urile lor, au montat in Parcul Tineretului un aparat straniu, o imbinare de lemn, sfori si arcuri. In partea superioara a aparatului, o mica platforma pe care este amenajata o biblioteca sau, mai degraba, un colt intim: un teanc de carti, o veioza, cateva foi de scris si o scarita, care sa te ajute sa evadezi, dar care, la un moment dat, devine profund inutila.
Dar sa o luam pe rand. Ce faci daca ai ajuns din intamplare sambata seara in Parcul Tineretului? Sa zicem ca intri dinspre sincai, pentru ca ai venit cu metroul. Vezi niste afise, destul de ispititoare, cu anuntul spectacolului "Salto Vitale" sustinut de o trupa olandeza, Tuig, la 21.00. Nimic mai potrivit decat un spectacol in aer liber pentru a incheia o seara de sambata! Timp mai este, chiar si de o plimbare, desi nu stii exact unde va fi acest spectacol. Dar sunt sageti, asa ca rasufli usurat. Strabati aleile lungi si aglomerate ale parcului, arunci o privire inspre fantanile arteziene si incerci sa ti le imaginezi mai putin paradite si mai putin murdare. Intorci capul si iti tii respiratia cand treci pe langa un grup de "ecologice" si te intrebi daca e normal atunci cand doua scutere trec vajaind pe langa tine. Ajungi pe platou, vezi decorul straniu, iti gasesti un loc pe iarba care iti asigura o vedere cat de cat buna asupra "scenei". Mai sunt vreo doua minute pana cand ar trebui sa inceapa. Speri ca pustoaicele de langa tine sa-si epuizeze temele de discutii pana atunci, incerci sa nu te enervezi pe grupul de pensionari care urla la un pusti doar pentru ca le e prea lene sa se mute din spatele lui si al trepiedului.
La 21.00 si cateva minute incepe. Trece ceva timp fara sa se intample mare lucru. Un baiat s-a refugiat in aeriana "camera de lectura", isi deschide o carte si citeste tragand cu coada ochiului la public. Nici nu banuiesti ca in vreo 20 de minute baiatul va ajunge la 14 metri inaltime si ca, intr-o astfel de situatie-limita, va arunca totul, cartea, foile de hartie, inclusiv hainele. Nu banuiesti nici ca acea platforma va fi ridicata la o asemenea inaltime de cele trei fete, imbracate cu haine albe, ignifuge, fiecare din ele depunand un efort fizic urias si facand lucruri care mai de care mai ciudate: una, cu picioarele infasurate in multe straturi de carpe ude, stapaneste de una sigura un balansoar, alta invarte o roata de flacari, iar a treia alearga, asemenea unui hamster, intr-o roata uriasa care trece prin apa. Desigur, pentru ca e Olanda, actorii se deplaseaza pe scena si intre scena si "culise" pe biciclete.
Ce se intampla la 14 metri? "Salto Vitale". Mai putin de doua minute ii ia baiatului sa coboare din camera lui de lectura, atarnat de o sfoara care se roteste pe un sunet de cutie muzicala. Asta a fost tot. Impact vizual maxim.
Un spectacol scurt, cat o respiratie, in care teoriile fizicii mecanice sunt mai puternice si mai importante decat orice alt simbol la care te-ai putea gandi.
GÂNDUL / Surprizele teatrale din Parcul Tineretului / de Cristina MODREANU | 17 IULIE 2007
Priviţi din unghiul corect îţi dădeau impresia că zboară. Dar chiar şi aşa, cu toate coardele flexibile la vedere, fixate în pământ, acrobaţii trupei Strange Fruit din Melbourne, Australia păreau fiinţe aeriene.
Ideea care i-a făcut celebri pe cei de la Strange Fruit este aceea de a-şi spune poveştile în aer, suspendaţi la 4 metri de pământ, deasupra capetelor spectatorilor. Pe de o parte, ideea e bună pentru că se rezolvă veşnica problemă întâmpinată de privitori când e vorba de teatrul de stradă: vizibilitatea. Nu mai eşti nevoit să te înghesui cu o masă de cetăţeni nerăbdători să-şi satisfacă nevoia de frumos pe gratis, fiindcă vezi la fel de bine şi de departe, ba chiar aşezat în iarbă, cum stăteau majoritatea spectatorilor din Parcul Tineretului sâmbătă şi duminică seara.
Pe de altă parte, gradul de dificultate sporit dat de înălţime atrage atenţia asupra neobişnuiţilor acrobaţi, care nu sunt numai oameni de circ, obişnuiţi să se joace cu riscul, ci şi oameni de teatru, care ştiu să-şi gradeze expresivitatea corporală astfel încât să seducă publicul, chiar dacă sunt ceva mai departe de el. Deşi, cine stătea chiar în preajma spaţiului de joc putea experimenta emoţia extremă atunci când performerii se aplecau periculos de mult înspre pământ. Patru cupluri care se iubesc, se ceartă şi se împacă, în acord cu muzica culeasă din genuri foarte diferite, dar astfel aleasă încât să le sublinieze stările, se proiectează în culori vii – ca nişte fructe ciudate, de unde şi titlul - pe cerul albastru, pe care din când în când mai trec avioanele cu reacţie. Dacă de obicei n-ai prea multe motive să-ţi ridici privirea spre cer, aici totul te îndeamnă să faci exact asta.
Spectacolele de stradă au marele atu că sunt gratuite, în plus fiind „reglabile" ca durată: dacă vrei stai, dacă te plictiseşti pleci. N-a plecat nimeni de la spectacolele de sâmbătă şi duminică din Parcul Tineretului. Ba mulţi spectatori ezitau să plece chiar şi după ce acestea se terminaseră, fiindcă spaţiul rămăsese îmbogăţit cu o energie bună: parcă îţi venea să stai şi să mai povesteşti despre ce văzuseşi. „Un fruct ciudat" este primul spectacol de stradă adus în Bucureşti dintr-o lume care e plină de oferte spectaculoase din acest domeniu. E incredibil cum la noi, în afara trupei Masca, cu al său program „Teatru pe maidane", n-a călcat în 17 ani de zile nici una dintre trupele care au făcut senzaţie în marile festivaluri ale lumii, strângând mulţimi pe străzile oraşelor.
Programul iniţiat acum de Institutul Cultural Român este un semn de normalitate, dar, mai mult decât atât, merită aplaudat fiindcă generează în oameni comportamentul firesc al cetăţeanului care ştie să primească aşa cum se cuvine, bucurându-se de el, un „dar" plătit în avans, în calitate de contribuabil.
Programul „Apă Aer Foc", care a debutat în week-end-ul trecut va continua cu spectacolele trupelor Teatro Ka (Portugalia- 21-22 iulie), Ilotopie (Franţa- 28-29 iulie) şi Tuig (Olanda- 4-5 august) în acelaşi loc special amenajat din Parcul Tineretului de la ora 19.00. Dacă priviţi cu atenţie, găsiţi şi nişte mici marcaje care vă vor arăta încotro să o luaţi. Nu de alta, dar parcul e mare şi sunt şanse să vă rătăciţi şi să rataţi surprizele teatrale ale verii.
COTIDIANUL / N-avem trupe ambulante de teatru, dar importam / de Gabriela Lupu / 24 Iulie 2007
Teatrul de strada este, din pacate, destul de putin practicat la noi, dar Institutul Cultural Roman compenseaza, aducind trupe din Australia, Olanda, Franta si Portugalia.
Cu exceptia „Trupei pe butoaie" si a altor citeva tentative razlete, trupele ambulante care fac deliciul marilor festivaluri, precum cele de la Avignon sau Edinburgh, nu au prea populat spatiul public romanesc, insa, printr-o initiativa a Institutului Cultural Roman, si bucurestenii se pot bucura in aceasta vara de teatru in aer liber.
Incepind cu 14-15 iulie, timp de aproape o luna, la sfirsit de saptamina Parcul Tineretului s-a transformat in spatiu de joc. Primul spectacol a fost sustinut de trupa Strange Fruit din Australia si, in ciuda caniculei, publicul format in mare parte din copii, cu parintii si bunicii lor, si din adolescenti aflati in vacanta a fost foarte numeros. Acrobatiile aeriene au fost indelung aplaudate. In spectacolul „Cimpul" sustinut de trupa australiana, opt personaje se leganau in aer, pe niste bare elastice de patru metri si jumatate inaltime, plutind deasupra capetelor spectatorilor, intr-un balet elegant. Patru femei si patru barbati jucau un fel de joc al despartirii si al regasirii, cautindu-se in aer intr-un dans gratios.
Weekendul trecut a fost rindul trupei portugheze Teatro Ka sa se intilneasca cu publicul bucurestean. Infiintata in 1986, aceasta este renumita in intreaga lume pentru originalele sale spectacole pe picioroange. Portughezii au prezentat la Bucuresti spectacolul „Aripa destinului", o poveste despre intilnirea unui batrin cu ingerul sau pazitor si, apoi, cu insasi moartea. In weekendul urmator, trupa Ilotopie din Franta va prezenta un spectacol inedit ce se va desfasura pe apa. „Reflexiile lui Narcis" e un spectacol inspirat de mitul personajului omonim, prea ocupat sa isi contemple chipul pentru a evita inecul in „oglinda". Luciul apei se va transforma intr-un spatiu oniric populat cu personaje stranii. Bucurestenii care vor veni in Parcul Tineretului se vor bucura de un spectacol rafinat, de mare impact vizual. Pentru ca efectele de lumina sa poata fi admirate in toata splendoarea lor, reprezentatiile vor incepe la ora 21.30.
Pe 4 si pe 5 august, trupa olandeza Tuig va prezenta spectacolul „Salto vitale". O masinarie arhaica in virful careia se afla un om este pusa in miscare si ridicata pina la o inaltime de 14 metri. Focul, aerul, apa si forta fizica sustin intreaga constructie, conducind spre punctul final: saltul in gol. Spectacolul, pigmentat din plin cu scene de acrobatie si circ, se doreste a fi o parabola despre lupta cu necunoscutul si fortarea propriilor limite. Spectacolele olandezilor vor avea loc simbata si duminica, incepind cu ora 21.00.
