Expoziția personală a lui Sebastian Moldovan, curatoriată de Edisabel Marrero Tejeda, la Galeria Eastwards Prospectus

Invitația adresată de curatorul Bienalei de la Havana, Edisabel Marrero Tedeja, tânărului artist Sebastian Moldovan conține în sine premisele poziționării artei contemporane românești în spațiul cultural cubanez și deschiderea către o prezență românească consistentă în cadrul edițiilor următoare. Având ca titlu The Uncanny Within, expoziția se desfășoară în perioada 12 octombrie - 16 decembrie 2017 și se înscrie în linia practicii artistice a acestuia: o reîntoarcere la un modernism personal care chestionează legăturile dintre locuri și oameni; subiectele predilecte sunt construcțiile, casele, camerele, dar și elementele liminale, de trecere, precum ușile. În viziunea artistică a lui Sebastian Moldovan, obiectele primesc referinţele unei tehnologii acute, instalațiile site-specific având la bază narațiuni construite din desene sau lucrări de artă video. Faptul că expoziția personală a acestuia va fi găzduită de un spațiu generos precum cel al galeriei Eastwards Prospectus e foarte important, întrucât elementele instalațiilor au o monumentalitate inedită având drept miză generarea unei senzații de suspendare între materialitatea şi imaginar.

Notând despre lucrările lui Sebastian Moldovan, curatoarea Edisabel Marrero Tejeda scrie:

„Actuala expoziție a lui Sebastian Moldovan ține mai degrabă de registrul simbolic lacanian, acel registru care poate fi accesat prin intermediul limbajului; mai precis, prin chiar numirea lucrurilor care (formal) nu există încă. În acest context, citatul de mai sus devine pertinent, mai ales când face referire la dimensiunea naturii, sursă de căutări și inspirație pentru artist. Vom descoperi o multitudine de interpretări poetice pe care Sebastian le-a șlefuit în ultimii ani, folosind legătura sa cu lucrurile concrete drept fir narativ. Așa cum și gândul urmează calea lui în devenire, unele lucrări sunt noi; altele sunt regândite sau re-editate, materializate în contextul spațiului galeriei. În încercarea sa de a măsura natura și recunoscând imposibilitatea implicită a acestui demers, Sebastian recurge la câteva medii: uneori, tehnologie contemporană, în principal video; uneori, traduce fenomene naturale prin intermediul instalațiilor, folosind proceduri tehnice mai degrabă primare (și, după standardele actuale, laborioase). Putem spune că procesul de creație ia forma fluxului conștiinței, ceea ce este evident în special în desene: acestea sunt fie mărturii ale altor cuvinte (fără ca acestea să înceteze a avea calitatea intrinsecă de cuvinte), fie recreări ale unor scene abia intuite în vreun colț al subconștientului. Cu toate acestea, unele modificări pot fi observate, mai ales în ceea ce privește formatul, o consecință a schimbării de habitat. Precum Aleful lui Borges, fiecare fragment al acestei expoziții devine o reflexie a tuturor lucrurilor. Oglindind părți ale lumii, exercițiul devine o sinecdocă: aceea a numirii, deci un proces de creație continuu, partea din întreg.”