În perioada 29 aprilie-15 mai 2016, în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia a avut loc expoziţia foto-documentară „Comisia Europeană a Dunării, o instituţie internaţională pe tărâm românesc/La Commissione Europea del Danubio, un'istituzione internazionale in terra romena‟.
La vernisajul expoziţiei, care a avut loc vineri 29 aprilie, orele 18,00, au susţinut alocuţiuni Prof. univ. dr. Cristian Luca (Directorul adjunct al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia), Dr. Adrian Pohrib (Directorul Serviciului Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale ale României), Prof. univ. dr. Constantin Ardeleanu (Universitatea «Dunărea de Jos» din Galaţi) şi Arh. Dr. Paolo Tomasella (Istituto Regionale per il Patrimonio Culturale del Friuli Venezia Giulia), fiind prezente circa 25 de persoane, printre care amintim pe d-nul Prof. univ. dr. Gianfranco Giraudo (istoric), d-nul Gianfranco Chinellato (poet şi colaborator al Institutului), d-na Dr. Marcella Ferracioli (istoric), d-na Annamaria Mancini (scriitoare), d-na Dr. Anna Rinaldin (filolog), d-nul Prof. Gianemilio Perdibon (preşedinte al Associazione Culturale Italo-Russa del Veneto), alături de membri ai comunităţii româneşti din Veneţia−Mestre şi public veneţian.
În perioada cât a putut fi vizitată, expoziţia a fost apreciată atât de public, înregistrându-se circa 600 de vizitatori, cât şi de specialiştii din mediul universitar şi institutele de cercetare locale ale Consiliului Naţional al Cercetării din Italia. Expoziţia a putut fi vizitată de marţi până duminică, în intervalul orar 10,00-12,00, 15,00-19,00.
Comisia Europeană a Dunării, cu sediul la Galaţi şi cu principalul punct de activitate la Sulina, a fost un organism internaţional fondat în 1856 cu scopul menţinerii statutului Dunării de cale fluvială deschisă navigaţiei şi comerţului internaţional şi a neutralităţii sectorului Dunării maritime. Comisia s-a îngrijit de dragarea şi regularizarea şenalului navigabil al fluviului, de întreţinerea barei Sulina şi de toate aspectele organizatorice care vizau funcţionalitatea neîngrădită a navigaţiei pe Dunărea maritimă, de la vărsarea în Marea Neagră şi până în amonte de Brăila. Expoziţia a prezentat publicului, pe panouri forex, o amplă şi sugestivă selecţie de còpii şi reproduceri înalt calitative de fotografii şi documente de epocă, însoţite de explicaţii detaliate în limba italiană, urmând parcursul cronologic al instituţiei, de la fondarea şi până la încetarea activităţii Comisiei, în măsură să ilustreze importanţa organismului internaţional şi consecinţele pozitive ale existenţei acestuia în viaţa economică şi culturală a porturilor fluviale româneşti.
Expoziţia a pus în lumină mediul cosmopolit, multicultural şi multietnic, din porturile dunărene de pe cursul românesc al Dunării, îndeosebi Sulina şi Galaţi, porţile de acces ale exporturilor de mărfuri din România către pieţele europene. Comunităţile locale din porturile fluviale româneşti au constituit un univers urban în care diferitele culturi s-au dezvoltat armonios şi au înregistrat reuşite notabile, prin exponenţii intelectuali şi antreprenoriali ai acestora, influenţându-se reciproc şi convieţuind într-un climat în general propice unei efervescenţe a vieţii economice şi culturale ce a marcat etapele modernizării şi progresului economic, social şi instituţional al Vechiului Regat şi al României interbelice. Activitatea Comisiei Europene a Dunării pe tărâm românesc este legată de oraşele portuare Sulina şi Galaţi, unde instituţia internaţională şi-a avut sediul. Contribuţia Comisiei la modernizarea şi întreţinerea căii fluviale a avut un impact direct şi asupra vieţii urbane din porturile dunărene, influenţa inginerilor şefi ai instituţiei, specialişti străini cu o viziune inovativă şi progresistă, asupra intelighenţiei şi elitelor sociale şi politice din localităţile unde ei au activat nu a fost deloc neglijabilă, dimpotrivă a avut urmări durabile, inclusiv asupra morfologiei urbane. Interacţiunea Comisiei cu instituţiile locale din porturile dunărene a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării infrastructurii urbane, a apariţiei şi consolidării reglementărilor privitoare la urbanism, a gestiunii utilităţilor publice, a cristalizării unei politici coerente în domeniul sănătăţii publice, al prevenţiei şi combaterii maladiilor şi epizootiilor.
