Cei 100 de ani de la nașterea acad. Zoe
Dumitrescu-Bușulenga (20 august 1920 - 5 mai 2006) vor fi marcați
printr-o sesiune de comunicări online consacrate personalității sale culturale
complexe.
Invitați să vorbească despre diversele fațete ale personalității Zoei Dumitrescu-Bușulenga sunt: academicienii Mihai Cimpoi și Valeriu Matei, P.S. Arhimandrit Melhisedec Velnic - starețul Mănăstirii Putna, dr. Nina Corcinschi și dr. Theodor Codreanu. De asemenea, în cadrul evenimentului va fi vernisată și o expoziție documentară.
Organizatorii evenimentului, Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” și Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu Hașdeu”, în colaborare cu Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău, vă invită să urmăriți sesiunea de comunicări ce va fi difuzată live, pe pagina de Facebook a Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu”, în data de 20 august, începând cu ora 12.00.
Zoe Dumitrescu-Bușulenga a fost una din cele mai proeminente personalități culturale ale secolului XX, comparatist și critic literar de formație anglo-germană, cu preocupări privitoare la interdisciplinaritate și la filozofia culturii, critic și istoric literar, profesor universitar, academician. Este autoare a numeroase lucrări de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice și memorialistică. În perioada 1973-1993 a fost director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” și redactor șef al publicațiilor Revista de istorie și teorie literară și Synthesis, Președinte al Comitetului Național Român de Literatură Comparată (1975) și membru executiv al Asociației Internaționale de Literatură Comparată (1973-1979), vicepreședinte al Academiei de Științe Sociale și Politice, director al „Accademia di Romania” de la Roma (1991-1997), vicepreședinte al Academiei Române (1990-1994). A fost decorată cu Meritul cultural (1971), Ordinul bulgar "Kiril şi Metodie" (1977), Merito della Repubblica Italiana, în grad de comandor (1978), Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1986, 1989), Premiul Herder (1988), Premiul Adelaide Ristori (1993), Grande Ufficiale (1996). În 2003, i s-a acordat Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Ofiţer pentru întreaga activitate şi pentru contribuţia la studierea, conservarea şi promovarea patrimoniului cultural românesc.
În ultima parte a vieții, după moartea soțului, s-a retras la Mănăstirea Văratec unde, din 2005, s-a călugărit sub numele monahal de sora Benedicta. A fost înmormântată la Mănăstirea Putna.
