Miercuri, 30 octombrie 2013, de la ora 18.00, la Galeria „Viltin“ din Budapesta (Str. Széchenyi nr.3) va avea loc vernisajul expoziţiei „urban-suburban/ Teodor GRAUR şi Imre BUKTA“. La eveniment, organizat de ICR Budapesta în colaborare cu Galeria „Viltin“, vor fi prezenţi cei doi importanţi artişti plastici din România şi Ungaria. Lucrările au fost selectate de curatorii Erwin Kessler (România) şi Tibor Iski Kocsis (Ungaria), care vor fi, de asemenea, prezenţi la vernisaj.
Expoziţia „urban-suburban/ Imre BUKTA şi Teodor GRAUR” va fi deschisă în perioada 30 octombrie – 7 decembrie.
„După numeroasele inițiative de colaborare româno-ungare din anii 90, în anii 2000 cele două sfere artistice vecine s-au atins mult mai rar. Pătrunderea treptată a artiștilor români pe piețele europene și internaționale a lăsat în umbră colaborarea regională.
Expoziția urban-suburban, realizată la inițiativa Galeriei „Viltinˮ cu sprijinul financiar al Institutului Cultural Român Budapesta relansează această colaborare și aduce împreună doi artiști al căror non-conformism constituie un reper pentru cele două lumi artistice din această parte a Europei.
Teodor Graur are vocația recuperării ansamblurilor tehnologice, a politicilor vizuale și a idealurilor stilistice inspirate de utopia modernistă și vulgarizate sau deturnate în cele peste patru decenii de comunism. Fie că este vorba despre formalismul avangardist de sorginte Bauhaus sau de anchilozarea proletcultistă a constructivismului din prima jumătate a secolului XX, lucrările sale pun în scenă fastul niciodată desuet, dar mereu amenințător, al marilor programe artistice de raționalizare, de perfecționare și absolutizare estetică a unei existențe marcate, în fapt, de o atroce precaritate materială și ideatică. Urbanitatea fantasmată infantil-tehnologist, designul industrial cu ambiții universale, absolute și purificatoare, la fel ca si invențiile revoluționare, dar frecvent inutile, alături de aspirația continuă spre un confort niciodată împlinit, dar mereu discutabil (daca nu rizibil), când e privit retrospectiv, conturează spațiul de referință al instalațiilor sale, în care perplexitatea, ironia, abilitatea și critica se împletesc cu un respect (decapanti) pentru micile relicve ale iluziilor culturale ale secolului trecut. Pe fondul deziluziei actuale față de promisiunile și tentațiile civilizației abundenței, care i-a fost parcă doar arătată României, pentru câțiva ani, pentru ca apoi să fie retrasă de pe raft pentru o durată nedefinită, instalațiile sardonice ale lui Teodor Graur capătă relevanța unui aspru memento mori cultural, similar ca impact și anvergură cu demersul întreprins de către artistul maghiar Imre Bukta.
Atras, la rândul său, de ritualurile și procedurile la fel de utopice și idealiste dezvoltate de către un regim defunct dar niciodată eradicat din memoria colectivă, Imre Bukta forează imaginativ în viața satului și a țăranului maghiar, în derularea anotimpurilor și a muncilor. Ținta sa este programul de dezvoltare economică și de integrare socială elaborat de către autorități pentru Mezőszemere, întâmplător chiar localitatea de baștină a artistului, unde a fost instituită munca în comun, un tip de cooperare acceptat de către participanți. Scopul acestui program este incluziunea socială care, prin egalitatea de șanse oferită îndeosebi șomerilor, preia ceva din idealurile și valorile de altădată, acum însă internalizate de o societate ce a trecut și peste utopia consumistă a capitalismului post-industrial, fiind deschisă, de pe alt palier istoric, etic și estetic, spre experiența muncii brigadierilor ce pleacă dimineața împreună, voioși, la munca câmpului, cu uneltele tradiționale și urmând ritmurile naturale ale agriculturii patriarhale.
„urban-suburban”, dublul portret expozițional al unor utopii deraiate, proxime în timp și spațiu, este o reflecție nu doar asupra timpului trecut, ci și asupra timpului prezent.
Teodor Graur și Imre Bukta țintesc în ultimă instanță către civilizațiile actuale post-consumiste şi neo-primitiviste, distopic rural-citadine, în care deprinderea centrală este aceea de a te descurca cu lucruri puține și în general stricate, de a te descurca în esență cu lipsa, cea care îndeamnă mereu la soluții ingenioase atât ca manualitate, cât și ca mentalitate. O platformă comună pentru experiențe cu istorii similare“ – Erwin Kessler
