În mod evident, Radu F. Alexandru nu-și găsește teme de campanie electorală și, navigând printre multe lucruri în care nu se pricepe, ajunge să vorbească la întâmplare în legătură cu Institutul Cultural Român și alte subiecte.
Pentru a-l aduce la realitate, precizăm că nu a fost numit nici un director la reprezentanțele Institutului Cultural Român de la Kiev și Moscova, căci acestea abia urmează să se înființeze, în funcție de acordul guvernelor respective. Au fost numiți doar coordonatori ai pregătirii infrastructurii în acest sens. În ceea ce privește contiguitățile celor două doamne, Nadia Moșanu și Florina Mohanu, cu filiere de influență străină – pe care Radu F. Alexandru le acuză cu prefăcuta sa vigilență – el ar trebui să furnizeze probe. În fapt, nici o susținere din partea lui Radu F. Alexandru nu stă în picioare – nici în privința persoanelor menționate (care au fost recomandate de cei mai buni cunoscători români ai cooperărilor româno-ucrainene și româno-ruse) și nici în celelalte privințe.
Radu F. Alexandru confundă nevoia de a coopera cu Rusia și China, pe care au resimțit-o țări precum Germania, Franța, Austria și altele, cu o „reorientare a politicii externe” („reorientare” pe care nimeni dintre oficialii români nu a preconizat-o!) și crede că un centru cultural al unei țări, oricare ar fi ea, trebuie deja suspectat. În rest, precizăm, de asemenea, că în selectarea personalului reprezentanțelor în exterior, Institutul Cultural Român de astăzi procedează prin concurs.
Radu F. Alexandru se trezește vorbind, cum sugera unul dintre apropiații săi. Acum, neavând nici un argument, el se ia după simple zvonuri pentru a putea încropi o demagogie. Suntem nevoiți să-i amintim că în cultură sunt incluse, de asemenea, și argumentarea factuală și onestitatea.
