Programul CANTEMIR // Variables as Absence of Uniformity

Galeria Wetterling prezintă „Variables as Absence of Uniformity”, o expoziție de grup organizată în colaborare cu Galeria Ivan din București, expoziție ce reunește lucrări realizate de șase artiști români: Giulia Crețulescu (n.1994), Lia Perjovschi (n.1961), Gavril Pop (n.1998), s.a.b.a. (duo de artiști format din Silvia Amancei & Bogdan Armanu, n.1991), Iulia Toma (n.1974), Madalina Zaharia (n.1985). Expoziția poate fi vizitată până în data de 5 iulie, de marți până vineri între orele 11 - 5.30 pm, iar sâmbăta între orele 1- 4 pm, la Galeria Wetterling (adresa Kungsträdgården 3, 111 47, Stockholm). Intrarea este liberă.

Propunerile artistice variate expuse își propun să deschidă căi de conversațieîn jurul metodelor artistice de explorare a conceptului de libertate. Construită prin intermediul unui dialog între generații, tema principală se concentrează pe modul în care schimbările socio-politice și ecologice pot influența și modela percepția libertății.

Practica artisitica a Liei Perjovschi s-a axat pe crearea de situații și dezvoltarea de strategii pentru a se confrunta cu o lume în schimbare radicală. Rezultând adesea din procese deschise, lucrările sale dezvăluie o înțelegere a artei ca studiu social, explorând dinamica interpersonală și stările psihologice. Fascinată de motivele dublurilor, ale alter ego-urilor și umbrelor, Perjovschi pune în scenă, cu umor și spirit critic, corpul feminin ca loc de rezistență și instrumentîmpotriva incapacității de a acționaîn fața represiunii politice și sociale. Lia Perjovschi este fondatoarea și coordonatoarea CAA CAA (Arhiva de ArtăContemporană și Centrul de Analiză a Artei), un proiect organic work-in-progress (sub nume diferite din 1985) și KM (Muzeul Cunoașterii), un proiect de cercetare interdisciplinară din 1999 până în prezent. Activitatea sa poate fi rezumatăca o călătorie de la corpul său fizic la corpul universal al cunoașterii și a fost prezentată în peste 700 de expoziții, conferințe, ateliere de lucru din întreaga lume, în timp ce practica sa artistică cuprinde diverse medii, de la performance la asamblare, de la desen și text la instalații site-specific de obiecte, fapte, diagrame, hărți mentaleși linii temporale.

În prezent, lucrările Liei Perjovschi sunt expuse în cadrul unor expoziții temporare la Neue Berliner Kunstverein (n.b.k.) din Berlinși la Galeria NTK (Biblioteca Națională de Tehnologie) din Praga.

Lucrările sale au fost prezentate în expozitii personalela Kunstraum Innsbruck, Austria (2023); Muzeum Susch, Elveția (2020); Kunsthaus Hamburgși Museum der Moderne Salzburg (ambele 2016); MUSAC, León, Spania (2015); Nasher Museum of Art, Carolina de Nord, SUA,și Bienal de São Paulo (ambele 2014); MACBA, Barcelona,și Künstlerhaus Vienna (ambele 2011); Van Abbemuseum, Eindhoven, Olanda, Cabaret Voltaire, Zürich,și Jamaica Center, New York (toate 2010); mumok, Viena și Bienala femeilor artiste din Incheon, Coreea de Sud (2009); Bienala de la Sydney și Fundația Jumex, Mexico City, (2008); Tate Modern, Londra, Kunstmuseum Liechtensteinși Centre Pompidou, Paris (toate în 2007); Royal College of Art, Londra (2006); Württembergischer Kunstverein Stuttgart, Germania,și Muzeul de ArtăModernă, Ljubljana (ambele în 2005).

Mădălina Zaharia este artistă și regizoare, a cărei practicăeste preocupată de povestirea și re-povestirea ideilor, de reiterarea continuă și nealterată a relatărilor și asociațiilor. Opera ei se concentrează pe relația dintre memorie și gramatică, explorând inadecvarea inevitabilă dintre amintire și reprezentare. Fiecare piesă este un actor cu un set prescris de acțiuni și responsabilități, un personaj în investigația sa, un actor de teatru îmbrăcat cu toate obiectele și dorințele sale. Linia foarte fină dintre artă, designși povestire este în mod constant provocată și confruntată de limbajul și vocabularul vizual angajat în cadrul acțiunilor sale creative, transformând spațiul expoziționalîntr-o scenă pentru discurs conceptual și divertisment abstract, o arenă animată de gesturi, obiecte și forme semnificative.

Mădălina Zaharia a obținut o diplomăde licență în Cinematografieși Media la Universitatea de Arte din București (2008), urmatăde un masterat la Byam Shaw School of Art, UAL, Londra (2010)și un masterat în Printmaking la Royal College of Art, Londra (2012).

În 2024, filmul lui Zaharia, TristxtOTL, a câștigat premiul pentru „Cel mai bun film experimental” la Festivalul de scurtmetraje de la San Francisco din 2024. Anterior, o altă lucrare, filmul Public Figure - realizat în colaborare cu poetul și performerul Ryan Ormonde - a câștigat Premiul pentru cel mai bun film din competiția națională la Bucharest International Dance Film Festival 2021și a făcut parte din selecția oficială pentru SQIFF 2021 (Scottish Queer International Film Festival) din Glasgow și GRRL HAUS CINEMA 2021 din Boston, MA.

Expoziții recente includ: I will not be sad in this world, filmlounge 2023, Sehsaal, Viena, curatoriat de Maximilian Lehner (2023); VIDEO+RADIO+LIVE (eveniment co-lateral al Bienalei Art Encounters 2021), Casa Artelor, Timișoara; So Far So Good, Budapest Gallery, Budapesta; Viral self-portraits, Moderna galerija (MG+MSUM), Ljubljana; Art Encounters Biennial 2019, Timișoara; Reading as Rhythm: A Sonic Exploration of the Visual Vocabulary of Control Magazine, Tate Exchange Liverpool (2018); DEBT., Tintype Gallery (solo), Londra (2017); Identify Your Limitations, Acknowledge The Periphery, Vitrine Gallery, Londra (2016); The Staging of an Exhibition, Ivan Gallery (solo), București (2016); London Open 2015, Whitechapel Gallery.

Abordarea interdisciplinară a Giuliei Crețulescu analizează contrastele dintre rațional/intuitiv, natural/artificial, „obiectiv/subiectiv”- materializându-se în obiecte hibride care urmăresc să se deconstruiască pe ele însele, până când identitatea lor se dizolvă într-un nou corp străin, lipsit de orice funcție primară. Astfel de noi entități devin disruptive și trebuie să fie plasate într-o nouă identitate. Interesul artistei pentru caracterul liminal, trans-categoric al unui obiect provine din dorința de a conferi obiectului artistic un statut incert. Acest lucru, la rândul său, îl obligă pe privitor să găsească o serie de posibile ontologii în care să se dezvolte. Lucrările GiulieiCrețulescu chestionează fuziunea dintre ființa umană și obiect, atât din perspectiva modelului transumanist, care presupune extinderea capacităților fizice și mentale prin entități obiective care completează și sporesc potențialele vulnerabilități ale acestora, cât și prin studiul ergonomiei obiectului, care presupune analiza corpului uman ca indici de percepție senzorială.

Note din procesul de lucru: „Linii de piele geometrică prin care cuprindem toate momentele trecute într-o formăsingulară de existență, reformulând un nou sine, mai precis. Efervescența devenirii caută noi traiectorii interioare care pot desfășura premisele unui nou început. Shedding skin may hurt.”

Giulia Crețulescu a obținut atât o licență (2004), cât și un masterat (2007) la Universitatea Națională de Arte București. Din 2018, predă în cadrul Departamentului de Artă și Design, secția Textile, la Universitatea Națională de Arte București, ca parte a doctoratului în curs de desfășurare în Arte Vizuale.

O selecție a expozițiilor recente: Pickle Bar presents: Slavs and Tatars, West Den Haag, Olanda (2023); Following the Body, Fragment Gallery, New York (2023); A human being after all, EastContemporary Gallery, Milano (2023); 1: 1, Ivan Gallery, București (2023); Ghosts Whisper Lound and Clear, ZINA Gallery, Cluj-Napoca (2023); Costume and Collapse, Pickle Bar Slavs and Tatars, Berlin (2023); My Rino is Not A Myth, ArtEncounters, Timișoara (2023); Plus 22, Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2023); Weaving yourself Through Adaptation, Cazul 101, București (2022, expoziție personală); Nostalgic Throwbacks, Cazul 101, Cluj-Napoca (2022); Ritual Reconstruction, Galeria Grotto, București (2022); Crash, ZinaGallery, Cluj-Napoca (2022).

Iulia Toma folosește în principal mediul textil ca studiu, fundal pentru colaj textil sau desen cusut, însoțit de instalații, fotografie, text și performance. Țesăturile retușate în lucrările sale provin din surse diverse - fragmente de haine, accesorii sau covoare colecționate de artistă - folosite așa cum au fost găsite, sau într-o manieră alterată. Iulia Toma trasează și țese personaje și narațiuni puternice, izbitoare, pe un suport considerat „feminin”, fragil, perisabil. Interesul ei constă în extinderea limitelor convenționale ale suportului prin intermediul unor teme sociale precum feminismul, drepturile femeilor, relațiile interpersonale ale comunităților închise, materialitatea vieții urbane, justiția socială. În contextul lucrărilor expuse, inerente practicii artistei sunt puse în față: relația cu alteritatea (umană sau non-umană) și mobilitatea afectată de dinamica socială și ecologică. Mediul textil devine un câmp de analiză pentru fabulații speculative, un mod de a privi spre un posibil viitor ecologic, o alternativă de adaptare și supraviețuire în medii ostile, unde cusutul creează lumi.

Iulia Toma a obținut o diplomă de licență în artă și design textil (2004), urmată de un master în pictură (2007), ambele la Universitatea Națională de Arte București. Pe lângă practica sa artistică, Toma predă în cadrul Departamentului de Artă și Design, secția Textile, la Universitatea Națională de Arte București, ca parte a doctoratului său în curs de desfășurare.

O selecție a expozițiilor sale recente include: Remembering Peace, KYIV BIENNIAL 2023; Augarten Contemporary, Viena, curatoriat de Serge Klymko, Hedwig Saxenhuber & Georg Schöllhammer (2023); Plantează un ochi în răspărul gândirii (expoziție personală), Ivan Gallery, București (2023); Ecologiile grijii și îngrijirii, Galeria Strata, București, Nucleu 0000 (2023); Favourite Games, Galeria Ivan, București (2022); Things we sense about each other, Badischer Kunstverein, Karlsruhe (2021); Fotbal. Realismul jocului, Sala Floreasca, București, un proiect CORNER football + society și tranzit. ro / București (2021); Nodes of Resistance, (expoziție personală), Ivan Gallery, București (2020); On Adornments, Ivan Gallery at Spike Berlin (2020); Home/ward Bound/less, Budapest Galéria (2020); Rethinking the image of the world, MILL, La Louvière, Belgia (2019); Displacement and Togetherness, Cultuurcentrum Strombeek Grimbergen, Belgia (2019); 3rd Art Encounters Biennial, Timișoara, România (2019).

Gavril Pop descoperă nuanțe ascunse prin acte meticuloase și repetitive și explorează potențialul transformator al proceselor gestuale și al repetiției. Acumulările și variațiile obiectelor sale, de la configurații infinite de forme geometrice la litere și puzzle-uri golite de sens, sunt o invitație la sondarea subiectivităților și experiențelor proprii. Practica sa încearcă să reconfigureze realitatea și chiar sensurile cunoașterii și accesului la lume.„Lucrările explorează mecanismele seriale care generează cunoaștere. Procesul permite dezvăluirea straturilor latente ale experienței și stabilirea de noi conexiuni, o materializare a proceselor de învățare și sondarea viitorurilor posibile.” (GP)

Ultimele sale serii de lucrări fac trecerea la un limbaj vizual mai concret, concentrându-se pe diferite tipuri de violență, în special pe violența implicită, conceptuală, asociată cu perspective diferite asupra conflictului. Referințele marțiale apar nu doar ca simboluri clare, ci și ca puncte de plecare pentru o examinare vizuală ulterioară. Această investigație se învârte în jurul câtorva subiecte de bază: steaua ca indicator al conflictului, natura recurentă a spațiului și cartografierea zonelor ambigue sau imprecise. În mod colectiv, acești factori împărtășesc ambiguitatea matematică, determinând un proces mai direcționat și mai compulsiv către ceva recognoscibil, dar neidentificat. În acest cadru, este sugerată ideea de violență latentă, referindu-se la semnalele subtile emanate de un corp care emană o atenție încordată, anticipând că ceva este pe cale să se întâmple. Acest sentiment de tensiune iminentă și o prezență ambiguă, care permite o experiență legată de temele de bază ale conflictului și incertitudinii.

Gavril Pop a obținut o diplomă de licență în pictură (2020), urmată de un master în patrimoniu, restaurare și studii curatoriale (2022), ambele la Facultatea de Arte și Design, Universitatea de Vest din Timișoara.

O selecție a expozițiilor recente ale lui Gavril Pop în România includ: THE TWIST. Cinci povești provinciale dintr-un imperiu, curatoriată de Călin Dan și Celia Gyka, Kunsthalle Bega, Timișoara (2023); Make a Wish (NON STOP) Sibiu; Artă Non-Stop spațiu independent (2023), 1: 1, Ivan Gallery (duo show cu Giulia Crețulescu), București (2023); Pădurea Antenelor, Indecis, Timișoara (2022); IF A STORY IS PRESENT, Fundația Art Encounters, Timișoara (2022); Later Edit, Kunsthalle Bega, Timișoara (2020); QV, Camera, Cluj-Napoca (2020).

Duo-ul de artiști s.a.b.a. (Silvia Amancei & Bogdan Armanu) lucrează împreună din 2012, în orașul Iași, România. Practica lor artistică ar putea fi poziționată la granița dintre studiile sociale și arta vizuală, căutând metode și exemple în care arta și mijloacele artistice pot fi instrumentalizate pentru a supraexcita capacitatea de a privi dincolo de capitalism și de a crea un viitor (comun). Lucrările expuse includ două diptice din seria de lucrări “It was always in plain sight”, creat inițial ca un proiect site-specific (prezentat la București în 2020), care s-a desfășurat sub forma unei intrigi cinematografice: povestea prezintă două personaje, interpretate de artiștii înșiși, ca un cuplu din clasa de mijloc superioară care se împiedică de locul unei presupuse crime fără victime într-o noapte plină de evenimente. Utilizând instrumentele estetice ale cinematografiei de thriller și horror, ei caută să scoată la iveală o discuție mai profundă despre configurația contemporană a vieții.

SilviaAmancei și Bogdan Armanu au absolvit Universitatea de Arte din Iași, respectiv artă murală (Amancei)și pictură(Armanu), un background de artă plastică pe care îl transgresează în practica lor împreună cu limitele fizice și discursive ale obiectului (și ale muncii înscrise în el)în cadrul conceptual al new-media. Practica lor artistică ar putea fi poziționată la granița dintre studiile sociale și arta vizuală, căutând metodeși exempleîn care arta și mijloacele artistice pot fi instrumentalizate pentru a supraexcita capacitatea de a privi dincolo de capitalism și de a crea un viitor (comun).O selecție a expoziției lor personale include: The Resilence of Capital, Galeria ElectroPutere, Craiova, România (2022); Hope dies last... They say..., [BLOK], Zagreb, Croația (2022),Together. Forever. In Debt, KVOST, Berlin, Germania (2021); It was always in plain sight , Ivan Gallery, București, România, (2020), s.a.b.a. 1979-#### (2020, Škuc Gallery, Ljubljana), If Then What After, Kunstverein Baden (2019);, Return to Spaceship Earth, Salonul de proiecte, București (2017). Printre expozițiile de grup notabile se numără: Go, Stop, Stay, MODEM, Debrecen, Ungaria (2019); STRIKE GENTLY AWAY___ The Real Office, Salzburg, Austria (2019); Displacement and Togetherness, Cultuurcentrum Strombeek, Belgia (2019), Baywatch, Kvost, Berlin, Germania (2018), Odessa Biennial, Ucraina(2017); Timișoara Art Encounters Biennial (2017și 2015).

Acest proiect este cofinanțat de Institutul Cultural Român, prin Programul Cantemir –program de finanțare pentru proiecte culturale destinate mediului internațional. Institutul Cultural Român nu este responsabil de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.