Re-descoperim o lume uitată, îi arătăm frumuseţea, simplitatea, puterea....
Muzeul Taranului Român - Muzeu European
Puteţi afla câte ceva despre ţăranul român şi lumea lui venind la Muzeul Ţăranului Român. Cu o istorie de aproape un secol, clădirea de cărămidă roşie de pe Şoseaua Kiseleff, nr.3, adăposteşte peste 90 000 de obiecte ţărăneşti: icoane, troiţe, cruci, ceramică, ţesături, costume, podoabe... O parte din aceste obiecte sunt prezentate în expoziţii cu pronunţat caracter antropologic. Re-descoperim o lume uitată, îi arătăm frumuseţea, simplitatea, puterea... într-o formulă muzeografică modernă şi originală pentru care, în 1996, Muzeul Ţăranului a primit premiul "Muzeul European al Anului".
Muzeul Tăranului Român, numit nu întâmplător astfel, consideră util să întreţină o discuţie privind imaginea ţăranului şi a universului său. El este în căutarea unui ţăran complex care poate fi cunoscut numai prin priviri succesive, fiecare dintre ele asumându-şi o perspectivă fragmentară. Muzeografia adecvată acestei opţiuni nu poate fi decât o muzeografie a căutării, o muzeografie pâlpâitoare care renaşte cu fiecare gest, opunându-se la tot ce riscă să devină rutină, procedeu, clişeu, reţetă. Muzeul Ţăranului încearcă să creeze o muzeografie proaspătă, eliberată de poncife şi mode muzeale, simplă, suplă şi discretă în care primează respectul pentru obiectele ţărăneşti şi pentru nobleţea lumii din care provin.
Un veac de singularitate...
1906 – se fondează Muzeul de Artă Naţională, strămoşul îndepărtat al Muzeului Ţăranului Român. Director, până în 1948, Alexandru Tzigara-Samurcaş, primul român doctor în istoria artei şi întemeietorul colecţiei (astăzi cu aproape 90 000 de obiecte). 1921 – se pune piatra de temelie la noua clădire a Muzeului de la Şosea. Al. Tzigara-Samurcaş alege stilul de arhitectură neoromânesc. Construcţia va dura câteva decenii. Era pe vremea Regelui Carol I... 1948 – Muzeul de Artă Naţională devine Muzeul de Artă Populară al Republicii Populare Române. 1953 – colecţiile sunt mutate în Palatul Ştirbei de pe Calea Victoriei, iar în clădirea construită de Samurcaş se instalează Muzeul Lenin Stalin. Urmează perioada comunistă.... 1978 – unit cu Muzeul Satului, Muzeul de Artă Populară este, practic, desfiinţat.
1990 – se naşte Muzeul Ţăranului Român. Director, până în 2000, pictorul Horia Bernea. 1993 – a doua zi de Paşte, se deschide Muzeul cu prima expoziţie: "Crucea".
1996 – primeşte premiul "Muzeul European al Anului" (EMYA).
Colecţii
Piesele aflate în patrimoniul muzeului, în număr de peste 100 000, constituie cea mai bogată colecţie de artă populară din România structurată în colecţiile: Ceramică (18.000 piese), Port popular (20.000 piese), Ţesături pentru interior (10.000 obiecte), Lemn, mobilier, feronerie (8.000 obiecte), Scoarţe (2.500 piese), Obiceiuri (8.000 exponate), Mostre (5.000 obiecte), Exponate religioase (3.000 piese, la care se adaugă cele şase biserici din lemn conservate in situ sau prezentate în expunere), Ţări străine (4.000 exponate provenite din schimburi internaţionale).
Muzeul şi-a recuperat integral colecţiile şi a achiziţionat după 1990 nenumărate piese noi, între care şase biserici din judeţele Arad şi Hunedoara (două se păstrează la muzeu iar celelalte sunt conservate in situ) şi casa care a aparţinut lui Udrişte Năsturel din satul Hereşti
