Clădirea actualului Muzeu Naţional de Artă a României are un parcurs istoric tumultuos. În 1837, domnitorul Alexandru Ghica transformă în palat de ceremonie casa construită în 1820 de Dinicu Golescu pe Podul Mogoşoaiei, pe locul ocupat acum de aripa de sud a clădirii muzeului. Între 1859-1866, clădirea, modestă ca dimensiuni şi aspect, continuă să îndeplinească rolul de palat domnesc, fiind locuită de Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România.
La 10 mai 1866, Nicolae Golescu, fiul lui Dinicu Golescu, general şi membru al Locotenenţei Domneşti, conduce şi instalează în această casă pe principele Carol de Hohenzollern, rege al României între 1866-1914). Domnitorul Carol I, devenit rege al României la 26 martie 1881, va modifica reşedinţa domnească, amplificînd-o substanţial în timpul domniei sale (1866-1881; 1881-1914). În 1882, Palatul regal din Bucureşti beneficiază de prima instalaţie de iluminat electrică.
Între 1882-1906, Carol I îi angajează succesiv pe arhitectul francez Paul Gottereau (1882-1885) şi arhitectul ceh Karl Liman pentru lucrări de extindere a palatului, până în 1906, palatul căpătând o dispunere spaţială asemănătoare cu cea actuală. În 1914, Regele Carol I moare, lăsând în testamentul său dispoziţii speciale privind palatul şi colecţia sa de artă: "... Sper că apartamentele din Palatul Regal de la Bucureşti, ocupate astăzi de Regină, vor rămâne la dispoziţia sa. [...] Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămâne pentru totdeauna şi în întregul său în ţară, ca proprietate a Coroanei României." În 1926, cu puţin timp înainte de moartea regelui Ferdinand, fiul succesor al lui Carol I, etajul superior al părţii centrale a palatului regal este distrus de un incendiu. La indicaţiile reginei Maria, arhitecţii N.N. Nenciulescu şi Karl Liman întocmesc planurile de refacere a palatului.
Între 1930-1937, regele Carol II iniţiază lucrări de reconstrucţie şi amplificare a palatului, apelând la arhitectul Arthur Lorentz. Acum se încheie lucrările de refacere a corpului central al palatului, este demolată vechea casa a lui Dinicu Golescu, iar pe locul ei se construieşte aripa de sud a palatului, numită Kretzulescu datorită apropierii de biserica omonimă, scop pentru care este reangajat arhitectul N.N. Nenciulescu. Arh. N.N. Nenciulescu este responsabil de aspectul actual al clădirii, acest nou corp al palatului incluzând pentru prima oară spaţii destinate unei expuneri muzeale, pentru prezentarea colecţiei de artă a Coroanei României.
În perioada 1938-1940, Palatul se va extinde cu o nouă aripă, în partea de nord, dar care va fi distrusă parţial în timpul bombardamentului din cel de-al II-lea Război Mondial, în aprilie 1944. După instalarea regimului socialist-comunist, în 1948, prin hotărârea Consiliului de Miniştri, palatul regal din Calea Victoriei (cu excepţia sălilor de recepţie) trece în administrarea şi folosinţa Ministerului Artelor şi Informaţiilor, în perspectiva deschiderii unui muzeu naţional de artă. Sălile de recepţie din corpul central sunt atribuite Consiliului de Miniştri (devenit apoi Consiliul de Stat).
În 1950 este inaugurată prima galerie a muzeului, cea de de artă naţională. În anii următori vor fi inaugurate succesiv galeria de artă universală şi cea de artă veche românească. Muzeul va funcţiona neîntrerupt pînă în 1989. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, clădirea este distrusă şi avariată în proporţie de 80%, peste 1000 de lucrări fiind şi ele degradate sau distruse. În 1990, printr-o hotărâre de Guvern, întreaga clădire a fostului palat regal este atribuită Muzeului Naţional de Artă al României. Între 1990-2000, muzeul este închis pentru ample lucrări de renovare şi reamenajare, interval în care, pentru a-şi valorifica patrimoniul, organizează numai expoziţii temporare, atât la sediul său cât şi în străinătate.
Începând cu luna mai 2000, se deschid succesiv Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Românească Modernă (martie 2001) şi Galeria de Artă Veche Românească (aprilie 2002). În prezent, Muzeul Naţional de Artă al României găzduieşte Galeria de Artă Europeană şi Galeria naţională (Artă veche românească, Artă românească modernă, Lapidariu), precum şi colecţiile: Cabinetul de desene şi gravuri, Arte decorative şi Artă orientală, precum şi expoziţii temporare.
Sursa:
http://www.mnar.arts.ro/Istoricul-cladirii
