Ajuns la cea de-a şasea ediţie, Street Delivery, proiect demarat de Cărtureşti şi Ordinul Arhitecţilor din România, atrage în fiecare an pe strada Arthur Verona, închisă timp de trei zile traficului rutier, peste 20.000 de pietoni.
SD îşi propune să fie un exerciţiu alternativ de locuire a spaţiului public, o platforma de promovare a iniţiativelor civice şi artistice definitorii pentru un Bucureşti european. SD propune evenimente din domenii diverse: arhitectură, muzică, street art, performance, târg de purici, expoziţii, filme, ateliere (urbanism, stencil, bandă desenată design grafic).
Vineri, 10 iunie, ora 19.00, la Ceainăria Cărtureşti va fi vernisată o expoziţie multimedia de reclame vechi româneşti. Expoziţia prezintă manifestări publicitare româneşti din perioada 1860-1989 : ziare, broşuri, obiecte din colecția Florian Ciobanu (www.reclamevechi.ro), precum și spoturi video. Campanii integrate din 1938 pentru Fabrica de ciocolată şi produse zaharoase Regina Maria sau pentru faimoasa bere Bragadiru, reclame la săpunul Pisica, nectarul Mamaia, dar şi scurtmetraje pentru promovarea turismului românesc (Sighişoara, Dracula) se vor regăsi în cuprinsul acestei expoziții eveniment deschise până pe 30 iunie 2011. Parteneri: Arhiva Naţională de Film, Centrul Naţional al Cinematografiei, „Dacin Sara" - Societatea Autorilor Români din Audiovizual.
În aceeași seară, în Grădina Verona, de la ora 21.00, sub genericul Natura contradictorie a Bucureştiului, vor fi proiectate două scurtmetraje documentare cu tematică urbană : City Skills 4 Life de Gabriela Massaci & Eugen Ciocan (2010, 17') și Casa Poporului 3+5 de Dorin Ştefan (2010, 8'). Cele două filme au fost prezentate în premieră la Bienala de Arhitectură de la Londra 2010.
City Skills 4 Life (Tehnici urbane pentru toată viaţa) este un documentar-eseu despre natura paradoxală a Bucureştiului. Invitaţi de diverse naționalități explică (sau nu) ce îi atrage, ce îi înlănţuie, ce îi exasperează şi ce îi încântă la Capitala bizar-europeană a României. Aflăm – de la Mircea Cărtărescu, de la Prinţesa Sturdza şi de la Vlad Nancă, de la Didier Dutour, de la Vintilă Mihăilescu sau de la Ştefan Vartejaru, în etate de 10 ani – cum se poate străbate acest oraş, ce învăţăm pe drum şi dacă ajungem undeva.
După ce peste 700 de mii de metri pătraţi din Bucureşti au dispărut sub lamele buldozerelor lui Ceauşescu, arhitectul Dorin Ştefan a propus, la începutul anilor '90, „construirea" unui imens deal, un muşuroi de furnici, care să contrabalanseze silueta ameninţătoare a Casei Poporului. În 2010, în filmul Casa Poporului 3+5, arhitectul revizuieşte această propunere, cu gândul de a crea împrejurul acesteia un imens parc englezesc. Acest uriaş spaţiu verde, care în timp ar învălui ca o pădure urbană această construcţie, i-ar putea submina dominaţia - atât fizic cât şi psihologic.
Sâmbătă, 11 şi duminică 12 iunie, de la ora 18.00, Grădina OAR va găzdui un picnic intercultural constând într-un atelier de improvizaţie cu participarea unor traducători beneficiari ai burselor acordate de Centrul Naţional al Cărţii din cadrul ICR, a scriitorilor Răzvan Ţupa, Mugur Grosu, Cosmin Perţa, Gabriel Daliş, Sorin Despot şi a desenatorilor de la revista de bandă desenată Comics. Vor fi expuse benzi desenate realizate de artiştii de la Comics și ilustraţii ale unor opere literare româneşti alese împreună cu traducătorii.
Sâmbătă seara, de la ora 19.00, în Grădina Verona va avea loc un concert de fado susținut de Vicente & José da Câmara. Evenimentul este organizat de ICR în parteneriat cu Ambasada Portugaliei la Bucureşti. Vicente da Câmara, un nume şi o carieră de referinţă, şi José, fiul care continuă tradiţia, constituie o familie dedicată muzicii fado. Se spune că figura care i-a influenţat pe cei doi artişti este Maria Teresa de Noronha, mătuşă a lui Vicente da Câmara, o celebră artistă de fado din anii '40-'50, de familie nobilă şi cu o voce aparte. Astfel, şi numele lui Vicente da Câmara este asociat ideii de fado aristocrat, o etichetă disputată, contradictorie, dat fiind că acest gen muzical a fost cultivat de oamenii de rând din Lisabona. Cu toate acestea, Vicente da Câmara a afirmat că „aristocrat este cel care se remarcă", aşa cum a făcut-o şi el, construindu-şi un stil propriu. A preluat şi personalizat multe din melodiile clasice, dar fado-ul care l-a consacrat, compus chiar de el, este A Moda das Tranças Pretas (Moda cosiţelor negre), pe care în prezent îl cântă în duet cu fiul său.
