George Emil PALADE

19 noiembrie 1912, Iaşi – 8 octombrie 2008
a fost un medic şi om de ştiinţă american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare
Laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1974


S-a născut la Iaşi în 1912, într-o familie de profesori, tatăl său fiind profesor de filosofie, iar mama sa profesoară de liceu. Mediul familial l-a încurajat în prodigioasa sa formaţie intelectuală.
În 1930 este admis ca student la Facultatea de Medicină a Universităţii din Bucureşti, pe care o absolvă în 1940, obţinând titlul de Doctor în Medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice. În perioada 1942 - 1945, George Palade a servit în Corpul Medical al Armatei Române.
În 1946 s-a căsătorit cu Irina Malaxa, fiica industriaşului Nicolae Malaxa şi pleacă cu soţia sa în Statele Unite ale Americii, fiind angajat pe post de cercetător la New York University. Acolo l-a întâlnit pe Albert Claude, omul de ştiinţă care i-a devenit mentor. Doctorul Claude lucra în Institutul Rockefeller (Rockefeller Institute for Medical Research) şi l-a invitat pe Palade să lucreze împreună cu el în Departamentul de Patologie Celulară. George Palade a realizat importanţa excepţională a microscopiei electronice şi a biochimiei în studiile de citologie. Cum nu era biochimist, a iniţiat o colaborare cu Philip Siekevitz. Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine. El a pus în evidenţă particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau "corpusculii lui Palade". Împreună cu Keith Porter, a editat revista "The Journal of Cell Biology" (Revista de Biologie Celulară), una dintre cele mai importante publicaţii ştiinţifice din domeniul biologiei celulare.
În 1961 G. E. Palade a fost ales membru al Academiei de Ştiinte a SUA (United States National Academy of Sciences). În 1973 părăseşte Institutul Rockefeller, transferându-se la Yale University, iar din 1990 lucrează la Universitatea din San Diego, California.
În anul 1974 dr. George E. Palade primeşte Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, pe care l-a împărţit cu Albert Claude şi Christian de Duve "for discoveries concerning the functional organization of the cell that were seminal events in the development of modern cell biology.", cu referire la cercetările sale în Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale, adică, în traducere: ,,pentru descoperiri privind organizarea funcţională a celulei ce au avut un rol esenţial în dezvoltarea Biologiei Celulare moderne."
Prezentarea doctorului Palade de primire a Premiului Nobel a avut loc la data de 12 decembrie, 1974, având ca temă "Intracellular Aspects of the Process of Protein Secretion" (,,Aspecte intracelulare în procesul de secreţie a proteinelor"), care a fost publicată în 1992 de Fundaţia Premiului Nobel.
A fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1975. Ulterior, în 1989, el este ales și Membru de Onoare al American Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA) la Universtiatea din California. La 12 martie 1986, Ronald Reagan, Preşedintele SUA, l-a premiat pe dr. George Palade cu Medalia Naţională de Ştiinţă (National Medal of Science) - în ştiinţele biologice, pentru merite deosebite constând în: ,,descoperiri fundamentale a unei serii esenţiale de structuri super-complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice", (inclusiv cele umane).
În data de 8 octombrie 2008, George Emil Palade moare la vârsta de 96 de ani, în SUA.

Surse:
http://nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/1974/palade-autobio.html