Constantin Brâncuşi, întemeietorul artei sculpturale moderne
Sculptorul român Constantin Brâncuşi este considerat drept întemeietorul sculpturii moderne, unul din cei mai mari sculptori ai secolului 20. El a adus mari contribuţii la renovarea limbajului sculptural şi al artei vizuale moderne.
Cu o jumătate de secol în urmă, când făceam studii la Bucureşti, duminica sau în zilele libere, plecam mereu împreună cu colegi şi prieteni în Parcul Herăstrău, situat în partea nordică a Bucureştiului. La intrare, o coloană înaltă polarizează atenţia tuturor. Este Coloana Infinitului, o creaţie a marelui sculptor român Constantin Brâncuşi. De atunci, am trecut de nenumărate ori pe lângă ea, m-am oprit şi mi-am ridicat capul, admirând-o îndelung. Ea seamănă cu nişte aripi, care te poartă zburând spre îndepărtare. Dar, mai degrabă, ea seamănă cu o scară cu nenumărate trepte, care te conduce spre bolta cerească.
Drumul anevoios al copilăriei şi educaţiei
Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876 în comuna Hobiţa din judeţul Gorj. Fiind la şcoala elementară din satul natal, era păstor al turmelor de oi ale familiei aflate la poalele munţilor Carpaţi. Concomitent, a început să aibă interes pentru cioplitul în lemn, o artă tradiţională populară din România, producând unele obiecte de uz casnic: linguri, butoaie, piese de mobilier.
La 9 ani, Brâncuşi a plecat la Târgul Jiu, apoi la Craiova, unde a lucrat succesiv într-o vopsitorie, la un băcan şi într-o cârciumă. În 1894, la vârsta de 18 ani, a intrat la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova. Iar între anii 1898-1902, a intrat la Şcola de Arte Frumoase din Bucureşti, învăţând modelajul şi anatomia. Concomitent, a lucrat în restaurante ca spălător de vase, a realizat şi vândut obiecte sculptate, pentru a-şi câştiga existenţa şi acoperi cheltuielile de şcoală. În 1903, după terminarea serviciului militar, atras de sculpturile lui Auguste Rodin, el a început călătoria spre Franţa, dorind să vadă lumea policromatică de dincolo de hotarele ţării. A ajuns mai întâi la Viena, unde a lucrat o vreme la un atelier de mobile şi a vizitat marile muzee şi expoziţii de artă, luând contact pentru prima dată cu operele marilor sculptori ai lumii. Apoi a plecat la München, pentru ca în primăvara anului 1904 să pornească iarăşi la drum, trecând prin Bavaria şi Elveţia. Pentru că nu putea acoperi cheltuielile de drum, a mers pe jos o mare parte a călătoriei, cu geanta în mână. Astfel, când a ajuns aproape de localitatea Luneville, l-a apucat o ploaie torenţială. A răcit şi a căzut bolnav de pneumonie. Din fericire, a fost salvat şi îngrijit de câteva maici dintr-un spital local. Mai târziu, pentru a-şi exprima recunoştinţa, a dăruit spitalului o cruce realizată de el. Fiind epuizat fizic, după ieşirea din spital a luat trenul şi a ajuns, în iulie 1904, la Paris. În 1905, trecând printr-un examen deosebit de sever, şi-a împlinit visul de mulţi ani, intrând la Şcoala Naţională Superioară de Arte Frumoase din Paris, lucrând concomitent la atelierul maestrului Antonin Mercie. Pentru că exista o limită de vârstă pentru cursanţi, a învăţat doar un an de zile, apoi a părăsit şcoala. Este acceptat în atelierul marelui sculptor Rodin. Însă a plecat de acolo, după puţin timp, spunând că: "la umbra marilor copaci nu creşte nimic decât iarba". "În fond, are dreptate, este tot atât de încăpăţânat ca şi mine", a răspuns artistul francez.
Principalele creaţii ale lui Brâncuşi
Aflat încă în şcoală, a realizat primele lucrări de sculptură. Prima este Bustul lui Vitellius, creat în 1898. Doi ani mai târziu, a terminat Capul lui Laoloon. În 1901, a creat Studiul. Cele trei piese i-au adus o menţiune, medalia de bronz şi cea de argint. În 1902, a realizat Ecroşeu, o reprezentare a corpului omenesc. Datorită dimensiunilor precise, lucrarea a fost folosită pentru o lungă perioadă în multe şcoli de medicină, în activităţile didactice. În 1903, a realizat Bustul Dr. Carol Davila, care se află şi astăzi la Spitalul Militar Central din Bucureşti.
Multe lucrări realizate de Brâncuşi au fost sculptate mai întâi în lemn de stejar şi de castan, pe urmă fiind transpuse în bronz sau marmură. El a produs şi obiecte de mobilă, obiecte de uz caznic şi chiar pipa personală. În prima perioadă, creaţiile sale au fost influenţate într-o mare măsură de Rodin, mai ales la reprezentările de cap, cu detalii şi exprexivitate. În 1907, a închiriat o casă de pe strada Montparnasse din Paris, dispunând astfel de propriul atelier de creaţie. A scăpat treptat de îngrădirea sculpturii tradiţionale, urmărind exprimarea concentrată a esenţei lucrurilor şi îmbinarea ecoului străvechi cu forme moderne în spaţiu.
În 1907 a început să realizeze lucrările seriei Sărutul, până în anul 1940 când a terminat Poarta sărutului. Sărutul, creat în 1908, înfăţişează doi tineri îmbrăţişaţi. Autorul a folosit linii simetrice şi simple pentru a uni cei doi tineri într-un tot întreg. Este prima încercare de sculptură directă, accentuând întrebuinţarea pur organică a formei. Această lucrare a devenit o operă specifică a artistului.
În 1910 a creat Muza adormită (Muză este una din cele două zeiţe din mitologia greacă, care răspund de cultură, artă, muzică, astronomie etc), un cap izolat de formă ovoidală, din bronz. Capul are curbe şlefuite cu detalii reduse. Forma ovoidală este întrebuinţată ulterior pe larg în creaţiile sale din ipsos, marmură şi bronz, ca Inceputul lumii, creat în 1924. În conştinţa sa, această formă este o exprimare primară a formei, ca şi embrionul vieţii.
În 1918, Brâncuşi a creat pentru prima dată, din materiale lemnoase, Coloana infinită, cu piese simetrice suprapuse, exprimând năzuinţa de înălţime.
Constantin Brâncuşi a expus, în 1915, pentru prima dată lucrările sale în expoziţii din Paris. Ulterior, a participat de multe ori la expoziţii în Franţa, România, Elveţia şi Olanda, cu lucrările sale Rugăciunea, Pasăre în văhduh, Formă ovoidală, Muză adormită, Începutul Lumii, Domnişoara Pogany etc. În 1914 a participat pentru prima dată în SUA, la expozitia găzduită de Centrul de Artă din New York. După aceea, a mai participat în anii 1926, 1933, 1934, 1939 la expoziţii organizate la New York, Chicago şi în alte oraşe americane. În 1926, a transportat de la Paris Ţestoasa zburătoare, o lucrare din bronz abstractă. Când a ajuns la vama SUA, lucrarea a fost oprită. Vameşii americani l-au acuzat că nu este o lucrare de artă, ci este o piesă industrială, care intră clandestin în SUA. Artistul a câştigat procesul după doi ani, când a ajund din nou în SUA, lucrările sale fiind achiziţionate de americani, care cunoşteau faima acestui sculptor.
Operele lui Brâncuşi sunt caracterizate prin forme şi linii simple, structura minuţios proiectată şi expresivitatea specială, lasând vizitatorilor spaţiu de gândire şi visare. El a eliberat sculptura din imitaţia mecanică a naturii, refuzând o exprimare metaforică a realităţii, sublinind exprimarea esenţei lucrurilor şi dinamismul formei.
Consimţământul maestrului faţă de arta sculpturală
Maestrul Constantin Brâncuşi avea profunde simţăminte faţă de arta sculpturală. Referindu-se la creaţiile sale, el a spus: "Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată." "Vreau să sculptez forme care să dea bucurie oamenilor. Ceea ce are într-adevăr rost în artă este bucuria". "Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Eu nu creez Păsări, ci zboruri". "Sculptura nu este altceva decât apă. Apa însăşi!" "Săpând necontenit fântâni interioare, eu am dat de izvorul tinereţii fără bătrâneţe. Aşa este arta: tinereţe fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte."
Referindu-se la atribuţiile şi misiunea artei şi ale sculptorilor, Brâncuşi a reliefat: "Misiunea Artei este să creeze bucurie ... Te face fericit ceea ce vezi. Asta e totul!" "Arta trebuie să odihnească şi să vindece contrariile interioare ale omului. Ea are aceasta misiune terapeutică. O sculptură desăvârşită trebuie să aibă darul de a-l vindeca pe cel care o privește." "Arta trebuie să apropie, nu să îndepărteze, să umple, iar nu să sape prăpastii în bietele noastre suflete..." "Zăvoiul m-a învăţat să înţeleg graiul lemnului şi al pietrei."
În opinia sa, arta trebuie să fie realitatea însăşi. Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată. El a subliniat: "Ceea ce mulţi numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor." "Înălţimea în sine a unei lucrări de artă nu spune nimic, după cum nici lungimea propriu-zisă a unei bucăţi muzicale nu spune mare lucru. Proporţiile interioare ale obiectului sunt acelea care spun totul." "Lucrarea de artă este precum o oglindă, în care fiecare vede ceea ce îi seamănă." "Sculptorul se luptă cu materialele, piatră, bronz, marmură sau altele şi urmăreşte să îmbine toate formele într-o unitate perfectă şi să le insufle viaţa." "Trupul omenesc este frumos în măsură în care oglindeşte sufletul."
Iubeşte profund patria
Constantin Brâncuşi s-a stins din viaţă la 16 martie 1957, la Paris, în atelierul unde a lucrat şi a creat timp de 40 de ani. În ultima parte a vieţii a fost îngrijit de doi compatrioţi români, care locuiau în apropierea atelierului său. Datorită refuzului de a avea dublă cetăţenie şi a refuzului de a fi reprimit în România, în 1952 el a acceptat totuşi cetăţenia franceză. O mare parte a operelor şi uneltelor sale, respectiv peste 1200 de fotografii şi 215 sculpturi se află acum în Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris. Artistul şi-a iubit până în ultima clipă a vieţii patria, dorind să lase moştenire României toate operele sale nevândute. Din păcate, dorinţa sa nu a putut fi împlinită. Înainte de a închide ochii, l-a chemat pe arhiepiscopul bisericii ortodoxe din Paris, Teofil Ionescu, şi i-a mărturisit: "Mor cu inima tristă, pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea".
Grupul de sculpturi de la Târgul Jiu, terminat în 1938, care cuprinde: Masa tăcerii, Scaunele, Poarta sărutului şi Coloana infinitului, a fost creat şi oferit de Constantin Brâncuşi în cinstea eroilor români căzuţi la 14 octombrie 1916, în bătălia din localitate împotriva nemţilor, pentru-şi împlini visul de a lăsa ideea profundă şi susţinută exprimată în bronz şi piatră, pe pământul României. Deşi a murit departe de hotarele ţării, inima sa va rămâne în veci în glia strămoşească a României.
În toată viaţa sa, Brâncuşi a trăit ca un simplu ţăran român. Lucrările sale sunt adânc înrădăcinate în pământul României, inspiraţia sale venind din tradiţiile milenare ale neamului, basmele, legendele miraculoase şi arta populară românească. Operele sale reflectă modul în care gândeşte şi înţelege lumea ţăranul român.
România, o ţară balcanică din Europa Răsăriteană, cu pământul său fertil, peisajul pitoresc şi clima blândă, a născut şi pregătit mulţi artişti talentaţi. Naţiunea română este o naţiune care înţelege şi iubeşte frumosul. Costumele naţionale frumoase din diferite localităţi sunt brodate multicolor, construcţiile de la sate, cu stâlpi, porţi şi ferestre, sunt sculptate cu modele şi desene folclorice, emanând un simţ puternic al frumosului. Articolele de îmbrăcăminte şi obiectele de uz casnic conţin elemente artistice. Creaţia Coloana infinită a maestrului a fost inspirată de la stâlpii de susţinere ale caselor din satele României.
Luo Dongquan,
Vicepreşedinte al
Asociaţiei de Prietenie China-România
2016.2.19