„Arhitectul care se formează astăzi trebuie să aibă o viziune asupra treptelor urcate sau parcurse de arhitectură în decursul istoriei, dar trebuie să fie ancorat și în prezent” a afirmat profesorul Sorin Vasilescu despre studenții pe care i-a instruit de-a lungul îndelungatei sale cariere academice, în introducerea cele mai recente ediții a „Cafenelei Românești” online, din 23 iulie 2020, derulate prin live streaming pe pagina de Facebook a ICR Tel Aviv.
Cadru didactic la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, prof. Vasilescu a participat la o discuție despre „Repere în arhitectura românească”, alături de Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel Aviv.
Întrebat dacă există o continuitate între ceea ce a învățat pe băncile facultății și cunoștințele pe care le-a transmis studenților săi, acesta a subliniat un aspect foarte important al instruirii sale universitare și anume că „școala românească de arhitectură, chiar după tulburările profunde de după război, și-a păstrat o doză de libertate, a fost într-un fel o oază de libertate datorită faptului că profesorii pe care i-am avut eu erau oameni formați dintr-o lume normală care trebuiau să funcționeze într-o lume anormală”. Profesorii care i-au format aptitudinile arhitecturale au fost „fundamentale nume ale școlii de arhitectură”, adăugând că „aceste repere au fost și îmi vor fi până în ultima clipă esențiale”. Printre aceștia s-a numărat Acad. Grigore Ionescu, care „obișnuia să spună despre arhitectura românească că are același loc și aceeași importanță în cultura română precum literatura sau muzica”.
Prof. Vasilescu, promotor al stilului brâncovenesc de-a lungul carierei sale, a făcut o scurtă prezentare a acestui stil, menționând că „ datorită bunului gust pe care Brâncoveanu l-a avut, a simțit această nevoie de a se reorienta spre arhitectura Occidentului, păstrând însă citatele fundamentale, mai degrabă de ordin decorativ decât cele planimetrice, ale lumii bizantine. În sensul acesta, pentru mine, prima expresie a modernității la noi a fost arhitectura brâncovenească. Și nu întâmplător după două secole, atunci când se punea problema unei renașteri a unei arhitecturi cu sens și cu spirit național, școala neoromânească, de la Ion Mincu la Petre Antonescu, a luat drept exemplu valorile artei brâncovenești și le-a tradus în limbajul și la scara modernității și în spiritul noii arte”.
În continuarea programului, invitatul român s-a referit și la cel mai recent proiect ICR Tel Aviv la care a participat și care a fost reprezentat de itinerarea expoziției documentare „7 Pionieri Evrei ai Arhitecturii Moderne din România” la Galeria Casei Arhitecților din Israel, în luna septembrie 2019. Evenimentul a fost organizat în contextul celebrării anul trecut a Centenarului Bauhaus, în colaborare cu Uniunea Arhitecților din România, Uniunea Arhitecților din Israel, ECOWEEK 2019 și compania Tarom. Expoziția și-a propus să dezvăluie contribuția de importanță majoră a unor arhitecți evrei, precum Marcel lancu, Rudolf Frankel, Marcel Mailer, Isak Mahler, Jean Monda, Boris Zilberman și Herman Clejan. Activitatea lor arhitecturală este reliefată în clădiri și edificii emblematice pe care aceștia le-au proiectat în România și, în special, în București. Invitatul ICR Tel Aviv a afirmat că „expozitia este o demonstrație a modului în care acești arhitecți de origine evreiască au contribuit în mod masiv la întreg fenomenul de modernitate românesc, care este unul dintre cele mai interesante”. Un tur arhitectural al Bucureștiului reliefează astăzi „o adevărata demonstrație de pedagogie în care principalele curente ale arhitecturii moderne universale s-au manifestat”, în ciuda demolărilor brutale din perioada comunismului, când „ a fost eliminată din București o suprafață egală cu a Veneției”.
La finalul discuției, întrebat despre experienţa acestuia în Țara Sfântă, unde și-a pus amprenta pe diferite lăcaşuri de cult, prof. Vasilescu s-a referit la proiectul arhitectural din Bethleem și la cel mai amplu proiect arhitectural de cult pe care l-a realizat și anume Așezământul Românesc de la Ierihon, „un demers în care am incercat să fie într-un fel recognoscibil opera ca operă românească, dar în același timp să fie respectuoasă pentu locul încărcat cu atâtea elemente de tradiție orientală cum este Ierihon”.
Sorin Vasilescu este arhitect, profesor universitar laUniversitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București și membru al Uniunii Arhitecților din România. De asemenea, este membru al Asociației Oamenilor de Ştiintă din România, membru al Centrului de Studii Palladiene de la Vicenza și membru al AEEA (Asociația Europeană pentru Învăţământul de Arhitectură). De-a lungul îndelungatei sale cariere didactice, a fost profesor invitat la Facultățile de Arhitectură din Strasbourg, Liège, Chișinău, Milano și Torino. Autor, coautor sau coordonator al unor însemnate proiecte de arhitectură şi de design industrial sau urban, realizate în ţară sau în străinătate, şi al unor importante expoziţii de arhitectură, Sorin Vasilescu este unul dintre specialiştii români recunoscuţi pe plan mondial şi pentru lucrările sale teoretice. Pe lângă sutele de conferinţe şi numeroasele studii şi articole publicate în ţară şi în străinătate, volumele sale dedicate arhitecturii moderne şi mai ales arhitecturii regimurilor totalitare din secolul XX, cunoscute şi în străinătate, au devenit texte de referinţă pentru orice cercetător al perioadei. Printre volumele publicate se numără: „Istoria arhitecturii moderne”, 1993, „Arhitectura totalitară”, 1994, „Dicţionar al arhitecţilor moderni”, 1995, „Art Nouveau în România”, 2008, „Arhitectura Italiei fasciste”, 2011, „Arhitectura Rusiei staliniste”, 2013.
Video: AICI
