Expoziția „Spătarul Nicolae Milescu - primul enciclopedist roman” la Galeria la Rond
Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău în colaborare cu Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi Primăria Municipiului Chișinău organizează expozitia „Spătarul Nicolae Milescu - primul enciclopedist roman”. Evenimentul va avea loc miercuri, 30 aprilie 2014, la orele 15.00, la Rondul din preajma statuii lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Chişinău.
Expoziția este dedicată marelui cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat român și operei sale şi va conţine fotografii, date biografice, fragmente din operă şi aprecieri ale criticilor.
Spătarul Nicolae Milescu - diplomat, filosof, filolog, geograf, etnograf, memorialist şi teolog
S-a născut în 1636, în Zlătărești, Vaslui, a decedat în 1708, la Moscova, în Rusia. Studii la „marea şcoală” a Patriarhiei ecumenice din Constantinopol (Istanbul), trimis de Vasile Lupu. În 1655 era grămătic (secretar) al domnului Gheorghe Ștefan al Moldovei (1653-1658), apoi spătar al noului domn Gheorghe Ghica (1658-1559), pe care l-a însoţit apoi şi în Țara Românească (1658-1660); reîntors în Moldova în timpul lui Stefăniţă Lupu (1660), pleacă din nou în Țara Românească (1661), sub Grigorie Ghica (1660-1664), care l-a numit reprezentant al său (,,capuchehaie”) pe lângă Înalta Poartă din Istanbul.
După 1664 pribegeşte prin Europa, întâi la Berlin și Brandemburg, apoi, alături de fostul său domn Gheorghe Ștefan, la Stettin (azi Szczecin, Polonia), cu misiuni din partea acestuia la Stockholm (1666) şi la Paris (1667); se întoarce din nou în Moldova (1668), apoi la Istanbul (1669). În 1671, cu o scrisoare de recomandare, din partea patriarhului Dositei al Ierusalimului, pleacă la Moscova, fiind angajat la „Departamentul solilor” (Posolski Prikaz), ca interpret principal pentru limbile latină, greacă și română, rămânând în slujba țarilor ruşi până la moarte.
În anii 1675 – 1678 i s-a încredinţat o misiune diplomatică în China, în urma căreia a scris cunoscutele lucrări: Călătoria de-a lungul Siberiei de la Tobolsk până la fortul Nercinsk, Jurnalul de călătorie în China, Descrierea Chinei, Cartea Tătărească, Descrierea marelui fluviu Amur.
În perioada 1655-1660 a tradus în româneste lucrarea Mântuirea păcătoşilor a teologului grec Agapie Landos. În 1661, fiind tot în Moldova, a tradus Cartea cu multe întrebări foarte de folos pentru multe treburi ale credinţei noastre... după Sf. Atanasie cel Mare al Alexandrei, prima lucrare patristică cunoscută la noi care a fost tradusă direct din originalul grecesc.
Între 1661 şi 1664, pe când se găsea la Istanbul, a tradus în româneşte Vechiul Testament, după versiunea Septuagintei tipărită de protestanţi la Frankfurt, în 1597, confruntată cu o ediţie slavă de la Ostrog şi cu unele ediţii ale Vulgatei. Din Moldova manuscrisul a ajuns la Bucureşti, trimis probabil de fostul episcop de Huşi, Mitrofan şi prezentat lui Serban Cantacuzino în vederea tipăririi; la aceasta s-a adăugat și traducerea Noului Testament, realizată de fraţii Radu şi Serban Greceanu. Întregul text tradus de Milescu a intrat în „Biblia de la Bucureşti” din 1688 (reeditată în 1988). Pe lângă cărţile necanonice ale Vechiului Testament, Biblia din 1688 cuprinde şi lucrarea apocrifă a lui losip de la Macavei, Despre singurul Tiitorul gând sau Despre raţiunea dominantă atribuită Iui Josephus Flaviu, tradusă tot de Spătarul Nicolae Milescu.
În 1667, pe când se găsea la Stockholm, la cererea ambasadoruIui Franţei în Suedia, marchizul Arnauld de Pomponne, a scris un scurt tratat dogmatic-apologetic, în care expunea învăţătura ortodoxă despre prefacerea Sfintelor Darurui. A fost redactat în latineşte şi greceste şi intitulat Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id est sensus Ecclesiae Orientalis, scilicet graece de transsubstantione Corporis Domini, aliisque controversial... („Manual sau Steaua Răsăritului strălucind în Apus adică părerea Bisericii răsăritene ortodoxe despre prefacerea Trupului Domnului şi despre alte controverse ...”). Trimisă la Paris, lucrarea a fost publicată în versiune latină de Antoine Arnaluld şi Pierre Nicole în volumul lor intitulat La perpetuite de la foi de I’EgIise catholique touchant I’Eucharistie (1669, ed. a II-a, 1704), ca răspuns pastorului calvin Jean Claude; era prezentată sub titlul: Ecrit d’un seigneur moldave sur la croyance des grecs. Era a doua operă românească publicată în Apusul Europei după Mărturisirea Iui Petru Movilă.
După ce s-a stabilit în Rusia, a fost principalul protagonist al primei acțiuni de laicizare a învățământului odraslelor țarului și ale marilor kneji, scriind sau traducând în slavona rusească a secolului al XVII-lea mai multe lucrări cu caracter enciclopedic: Cartea sibilelor, Cartea ieroglifelor, Cartea despre cele 9 muze și cele 7 arte liberale (1673), Aritmologhion (1674), o lucrare filosofică, cu precepte morale şi fapte disparate clasate cu ajutorul cifrelor, tradusă după Johann Lauterbach şi Joachim Camerarius; Hrismologhion ( 1673, lucrare istorico-parenetică), Etica. Povestirea despre sibile (1673), Povestire despre construirea marei Biserici Sfânta Sofia din Constantinopol(1674), câteva lucrări istorice: Hrismologhion,Vasileologhion, Genealogia regilor și a țarilor; un Dicţionar ruso-greco-latin (pierdut).
Expoziția va fi constituită din 18 bannere, format 92/1850 cm.
