Sub motto-ul „Arhitectura Modernă din România este, încă, o necunoscută a începutului Modernismului”, Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Uniunea Arhitecților din România și Tarom, a vernisat joi, 13 februarie, în fața unui public numeros și entuziast, expoziția documentară „7 Pionieri Evrei ai Arhitecturii Moderne din România”, care este prezentată în perioada 13 februarie – 13 martie 2020 la galeria ICR Tel Aviv.
Evenimentul a beneficiat de prezența unei delegații oficiale a Uniunii Arhitecților din România, condusă de prof. univ. dr. Augustin Ioan, alături de arh. Silvia Pintea și arh. Iuliana Mircea, precum și a numeroși specialiști israelieni din domeniul arhitecturii și al design-ului, cadre didactice la centre universitare din Israel, precum și jurnaliști în domeniul arhitecturii.
În deschiderea evenimentului, Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel Aviv, a amintit prima prezentare a expoziției în Israel, în luna septembrie 2019 la Galeria Uniunii Arhitecților din Israel, și a menționat că „astăzi aducem în fața publicului exemplul de viață profesională a unor personalități din istoria arhitecturii românești”.
Prof. arh. Silvia Pintea, membru al Uniunii Arhitecților din România, a menționat că expoziția este concepută ca să evidențieze importanța contribuției arhitecților moderni evrei la moștenirea românească din acea perioadă. Unul dintre scopurile acestei expozițiii este acela de a promova patrimoniul cultural-arhitectural evreiesc din România secolelor 19-20, pus în evidență prin structura formelor de expresie ale acestuia – identitate, stil și tradiție. Arh. Pintea a subliniat că „identitatea arhitecturală are o structură dinamică care oscilează între stil și tradiție. Legătura dintre memorie și arhitectură se bazează pe forța mesajului identitar.” În ceea ce privește conservarea patrimoniului cultural național, conservarea memoriei și perpetuarea acesteia sunt, uneori, mai importante decât conservarea fizică. Deoarece expoziția de la sediul ICR Tel Aviv conține și câteva planșe documentare despre Sinagoga și Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea, arh. Silvia Pintea a apreciat că „expresia arhitecturală a comunității evreiești din Oradea este comparabilă cu comunitatea evreiască din Cracovia”.
În continuarea programului, prof. univ. dr. Augustin Ioan, cadrudidactic la Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" din București, a susținut o prezentare despre proiectul Marcel Janco Reloaded pe care îl derulează deja de 18 ani împreună cu studenți săi de la desenul „Alfabet formal” publicat de Marcel Iancu în Revista „Contimporanul”. Pornind de la lucrarea lui Marcel Iancu și prin utilizarea geometriei fractale, aceștia au reușit crearea digitală a unor structuri arhitecturale care pot fi funcționale. În finalul prezentării sale, prof. Ioan a afirmat că „noi încă nu am terminat de înțeles moștenirea lui Marcel Iancu și în general moștenirea avangardei europene la momentul respectiv”. Referindu-se la potențialul arhitectural descoperit prin acest proiect, prof. Augustin Ioan a subliniat că „Marcel Iancu are viitor. S-a vorbit despre trecut, și foarte bine că s-a făcut asta, dar există viitor în tipul acesta de arhitectură. Aceasta este la fel de interesant ca și faptul că are trecut.”
Expoziția „7 Pionieri Evrei ai Arhitecturii Moderne din România își propune să dezvăluie contribuția de importanță majoră a unor arhitecți evrei, precum Marcel lancu, Rudolf Frankel, Marcel Mailer, Isak Mahler, Jean Monda, Boris Zilberman și Herman Clejan. Activitatea lor arhitecturală este reliefată în clădiri și edificii emblematice pe care aceștia le-au proiectat în România și, în special, în București – de la o mică parte a ceea ce a fost odată Cartierul Evreiesc, care a scăpat, parțial, de demolările anilor ’80, la puncte arhitecturale de interes public pentru societatea românească, precum Clădirea Scala sau Sanatoriul „Bucegi” din Predeal. Multe dintre construcțiile prezentate se află pe Lista Monumentelor Istorice sau sunt situate în zone construite protejate, iar altele, din păcate, nu mai există astăzi. În iureșul dezvoltării industriale rapide și al creșterii populației, unele dintre aceste clădiri sunt abandonate și necesită lucrări majore de reabilitare și consolidare. Unul dintre scopurile acestui proiect este și acela de a atrage atenția publicului privind situația acestor structuri, în încercarea de a găsi o modalitate de prezervare a acestei părți a patrimoniului cultural și istoric al României.
