Luminile orientului latin – arhitectura unui principe român

Trienala de Arhitectură de la Lisabona va găzdui vineri 30 octombrie 2015, la orele 18, vernisajul expoziţiei “Luminile orientului latin – arhitectura unui principe român” şi conferinţa omonimă susţinută de profesorul arhitect Sorin Vasilescu de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti. Partenerul ICR Lisabona și al Trienalei în producerea evenimentului este Biblioteca Metropolitană București. 

Cele două evenimente propuse de către ICR Lisabona Trienalei, aduc în atenţie un moment de cumpănă în evoluţia civilizaţiei spaţiului românesc. Domnind peste principatul românesc de la sud de Carpaţi, Constantin Brâncoveanu este de departe conducătorul din regiune cel mai îndeaproape supravegheat de administraţia stanbuliotă, în condiţiile în care domnia sa se suprapune perioadei în care otomanii pierd controlul asupra Transilvaniei şi Banatului.

Principe ambiţios, Brâncoveanu încearcă să acţioneze pe trei planuri pentru a-şi consolida domnia. Stabilizează administrativ şi economic principatul, îşi legitimează din punct de vedere ideologic domnia prin afirmarea identităţii statale dintre Carpaţi şi Dunăre (pe care o putem considera embrion al statului român de azi) şi, nu în cele din urmă, încearcă în mod discret să ducă o politică externă proprie (îndrăzneală care îi va aduce în cele din urmă înlăturarea de pe tron şi martiriul) menită să basculeze principatul de pe orbita levantină pe cea a naţiunilor occidentale în afirmare.

Obiectul expoziţiei şi conferinţei de la Trienală este o analiză a celei de-a doua direcţii menţionate, prin prisma celor două paliere ale discursului legitimist al arhitecturii brâncovenești, cel aulic și cel de recurs la prestigiul și influența bisericii, un puternic pilon al oricărei puteri statale din acea epocă. 

Pornind de la starea de lucruri existentă pe tărâmul arhitecturii din Țara Românească a acelei perioade – volet al înfloririi spirituale și economice din perioada strămoșului său Matei Basarab –, Brâncoveanu preia moştenirea meşterilor români macedoneni sosiţi în secolele XIII şi XIV, îmbogățită cu influenţele romanice şi gotice sosite din Transilvania, cele din Levant etc. și aduce, grație averii sale considerabile, meşteri occidentali (cunoscători ai celor mai recente procedee şi tehnici din construcţii, dar și inspiratori ai unor programe și morfologii arhitecturale inovatoare pentru Țara Românească din acea vreme). Cu ajutorul acestora și al harului lor creator dezvoltă un discurs grandilocvent, un adevărat proiect politic tradus în piatră, care este astăzi una dintre cele mai semnificative componente ale patrimoniului arhitectural și artistic al României.

“Arhitectura brâncovenească”, între timp consacrată prin înscrierea câtorva dintre ansamblurile construite pe lista de patrimoniu mondial a UNESCO, a inspirat în decursul ultimelor trei secole declinarea românească a Art Nouveau-ului, dar și alte curente și creatori din România și țările din jur. Conferința profesorului arhitect Sorin Vasilescu (recent distins – 2015 – cu premiul “Opera omnia” al Academiei Române) pune acest stil, parte a definiției contemporaneității românești, în contextul mai larg al Secolului Luminilor ce tocmai se năștea, neuitând să revele dialogul de la distanță cu opera unui adevărat “principe al luminilor”, Dimitrie Cantemir, savantul domnitor al Moldovei.

Arhitect, profesor universitar, doctor în arhitectură, membru al Uniunii Arhitecţilor din România, Sorin Vasilescu este și membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru al Centro Internazionale di Studi di Architettura Andrea Palladio (CISA) de la Vicenza, membru al Asociaţiei Europene pentru Învăţământul de Arhitectură, Visiting Professor la diferite facultăţi de arhitectură din Strasbourg, Liège, Milano şi Torino.

La Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București este titularul cursurilor de Istoria Arhitecturii Moderne şi Contemporane, Comunicări vizuale, Arhitectura spaţiului interior, Stiluri, Istoria artelor vizuale.

A fost membru al Senatului Universităţii de Arhitectură și Urbanism (1990-2012), fiind în continuare coordonator şi îndrumător al proiectelor de an, de diplomă și al examenelor de licenţă, conducător de doctorate. A fost de asemena preşedinte (2002-2006) al comitetului naţional român al ICOMOS – Consiliul Internaţional al Monumentelor –, director al Şcolii de Înalte Studii a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” (2004-2008). În prezent, activează și ca Preşedinte al Fundaţiei Giulio Magni (din 2008).

Premiul ”Opera omnia” (2015) al Academiei Române.