Vineri, 28 octombrie 2011, ora 19.30, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, Bucureşti) se călătorește muzical cu formația ANATOLIA. Șase maeștri din Turcia susțin recitalul Aegean and Balkan dances (muzică de dans din spaţiile egean şi balcanic), la cea de-a șasea întâlnire din cadrul programului Când Bizanțul eram noi. Concertul va cuprinde piese clasice semnate de compozitori turci, lucrări de Belá Bartok și Grigoraș Dinicu, precum și improvizații.
Ansamblul ANATOLIA, înființat de reputatul muzician turc Ihsan Özgen, discipol al marelui Cemil Bey, este condus acum de fiica sa, Neva Özgen (kemençe), care îi are alături pe Hakan Şensoy (vioară), Mehmet Bitmez (lăută), Yelda Özgen Öztürk (violoncel), Tolgahan Çoğulu (chitară), Güray Cantürk (percuţie). Numele ansamblului evocă mozaicul sonor care se regăsește în repertoriul său. În regiunea Anatolia din Turcia influența migrațiilor din Asia Centrală, cu muzica pentatonică specifică, s-a împletit cu ecouri din Iran, țările arabe și spațiile bizantin, balcanic, egean și mediteranean. Acest bogat fond muzical capătă, în creația ansamblului, forme de exprimare noi, printr-o abordare polifonică modernă și un demers interpretativ aparte, în care dinamismul și improvizația ocupă un loc important.
Neva Özgen (n. 1977, Ankara) a crescut în Istanbul într-un mediu impregnat de muzica turcească clasică și de jazz. La începutul studiilor muzicale a fost interesată, preponderent, de muzica clasică occidentală. De la flaut și clarinet a trecut, odată cu intensificarea preocupării pentru muzica turcă clasică, la kemençe, instrument tradițional. A susținut, împreună cu tatăl ei, Ihsan Özgen, concerte în Europa, Statele Unite și Turcia. După reorientarea lui Ihsan Özgen către jazz, forme experimentale, alternative și improvizație, Neva Özgen a preluat ansamblul Anatolia. După debutul cu albumul Legacy (2001, Golden Horn Records) este prezentă pe două albume ale ansamblului: Aegean and Balkan Dances și Masterworks of Itri and Meragi, precum și pe albumul Women Composers and Performers of Turkish Classical Music.
Kemenche (cuvînt persan derivat din keman – arc, curbă – cu sufixul diminutival -che) se traduce prin „mic instrument la care se cîntă cu arcușul". În Turcia există mai multe instrumente numite astfel, diferențele fiind legate de regiune și de tipul de muzică. Kemence din muzica turcească clasică, în formă de pară, este mai mare și mai rotund decât cel din muzica populară, iar interpretul care îl folosește stă așezat. Relativ nou intrat în tradiția cultă a muzicii otomane, a fost introdus aici spre sfârșitul secolului XIX de muzicianul Vassilaki și de discipolul său Cemil Bey.
Program:
Bela Bartok - Romanian Dances
Tanburi Cemil Bey - Cecen Kizi and Nikriz Sirto
Cevdet Cagla - Karsilama
Grigoraş Dinicu -Tears of the gipsy
Refik Fersan - Sirto
Nuri Halil Poyraz - Hicazkar Saz Eseri
Taksimler (Imporvizaţii) - Anatolia Ensemble
Anonim - Zeybekler
Accesul publicului este liber, în limita locurilor disponibile.
Detalii despre seria de întâlniri „Când Bizanţul eram noi": www.icr.ro/cand_bizantul_eram_noi
