Stea

SUMAR Nr. 69 Centenar Eugen Ionescu Adrian Mihalache – Blog-notes din lumea cealaltă Pagini autobiografice Corespondenţă Ingeborg Bachmann – Paul Celan – Un timp al inimii Gabriela Melinescu – Copil de duminică Ion Vianu – Pomul de Crăciun Dincolo

SUMAR NR. 66 Pagini autobiografice Ion Vianu – Exerciţiu de sinceritate (III) Aharon Appelfeld – Povestea unei vieţi Dincolo de eveniment Adam Michnik – Ultraradicalii revoluţiei morale Paulo Moura – Portugalia văzută de pe a doua şosea importantă a

În cartografierea geografiei umane bucureştene, partea cea mai interesantă ţine de confruntarea dintre vechi şi nou, dintre cei care doreau să trăiască aidoma străbunilor turcizaţi şi copiii lor, ce aduceau cu ei comportamente şi preocupări din urbele europene.

Poet şi prozator de expresie ebraică, Yotam Reuveny s-a născut în 1949 la Iaşi, iar în 1964 a emigrat în Israel. Curând după revoluţia din 1989, în calitate de ziarist, a avut ocazia să revină în România pentru prima oară după emigrare. Revederea, dupa 25

Gravură / Ilustrație / Desen / Sculptură Ediție în limbile română, engleză, germană, franceză Coordonatori: Eugen Suciu, Mariana Avanu Viziune grafică: Mircia Dumitrescu Texte de Nichita Stănescu, Ioan Buduca Traducere în limba engleză: Rodica Brătulescu,

Volumul de faţă încearcă să desluşească măcar câteva dintre mizele luptei pentru supremaţie în Marea cea Mare, să surprindă mijloacele prin care puterile navale sau terestre au încercat să-şi impună hegemonia, să identifice elementele de continuitate sau

Absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti în anul 1931, la secţia de pictură, avându-i ca profesori pe Camil Ressu şi Constantin Artachino, Ion Popescu-Negreni aparţine Paradisului Pierdut al Picturii (formulă folosită de Andrei Pleşu cu referire la

Antologie, prefaţă, note asupra ediţiei de Cristina Chevereşan. Produs al orelor de relaxare activă a unui spirit întodeauna alert la semnalele inteligente şi sensibile emise de spaţiul cultural, volumul de faţă spune în acelaşi timp şi povestea unei mari

Cismigiu Gardens Every time I visit this place, I feel the same. Maybe it’s because the elegant flower beds, the winding paths and the chatter of happy kids. Or maybe it’s the young lovers who paddle rowing boats, the skeletal old ladies who gossip on benches of battered

see photos see movie On one of those buses there were comfortable sofas and a piano with a pianist playing Bizet or Vivaldi. On another such bus – trees, grass, a four-handed witch, and Little Red Riding Hood, while on the third bus, people were welcomed by a magician,

from left: rundown houses on Lipscani and Mosilor, Dimbovitza river from Hasdeu bridge, street in Cotroceni Bucharest smells exquisitely during the time of lindens and rain. Vigorously soaked for a half hour, the city heals even from the stenches that make you ill. Under

clockwise from top left: Smardan St. , Stavropoleos St. , Caru cu bere pub (2), Stavropoleos Church (3), Russian Church. Early Sunday morning before 10 A. M. , the city offers its first surprise. It is empty. The bare streets are visible in all their twisted length, without