Muzica în arta lui Alexandru Țipoia / Music in the art of Alexandru ȚipoiaSimfonia fantastică a operei/ The Fantastic Symphony of the Oeuvre
ediție bilingvă (română-engleză)
Album coordonat de / Album coordinated by George Tzipoia și arh. Victoria Tzipoia
Concepție grafică / Graphic desgin concept: Claudia Tache
Fotografii / Photos: Claudia Tache, Ernani Orcorte, George Tzipoia
Texte/ Texts: George Tzipoia, Pavel Șușară
Versiunea engleză / English version: Luiza Gervescu, Claudia Tache
„Aș vrea ca imaginea să redea armonia muzicii, să îi preia esența. Imaginea să devină ea însăși muzică pură.” – Alexandru Țipoia
Contents:Pavel Șușară – Music and Painting as Ethical Experience
George Tzipoia – Music in Alexandru Țipoia’s art
1.The Man and the Music
2.The Still Life and the Music
3.The Musical Instrument. The Metamorphosis of a Concept
4.Searching for the Perfect Shape and the Pure Sound
5.Alexandru Țipoia. Biography, Family tree notes
„Among the Romanian plastic artists whose work is marked by music – in the highest sense of the term – Alexandru Țipoia holds a special place.
We can say, without fail, that Țipoia is the standard artist whose work of a Builder is closely related, in shape, to the great music harmony, with deep existential twists. He did a work of creation in the plastic arts, starting from the suggestion of association of the violin to the female body, a personal world, a serious one, of deep spirituality.
For over thirty years, until his death, the artist lived in a continuous universe of serious tones, of elevated musical forms, drawing inspiration and translating them into plastic forms, creating his own Visual Scores in infinite games of harmonic allusions between the Body and the Violin, the queen of instruments, and the Female Body, the queen of feelings.
The beauty, balance and gravity of the image are often inspired by the beauty, balance and gravity of music, by its inner richness, its major themes, as the artist often worked listening to music, letting himself be transported by it to the highest spheres.“ – George Tzipoia
Cuprins:Pavel Șușară – Muzica și pictura ca experiență etică
George Tzipoia – Muzica în arta lui Alexandru Țipoia. Simfonia fantastică a operei.
1. Omul și muzica
2. Natura moartă și muzica
3. Instrumentul muzical. Metamorfoza unui concept
4. În căutarea formei perfecte și a sunetului pur
5. Alexandru Țipoia. Biografie, Genealogie
„Printre artiștii plastici români a căror operă este marcată de muzică – în sensul cel mai înalt al termenului – Alexandru Țipoia ocupă un loc aparte. Se poate spune, fără greș, că Țipoia este artistul etalon a cărui operă de Constructor este strâns legată prin formă, de armonia muzicii mari, cu adânci inflexiuni existențiale. El a creat în plastică, pornind de la sugestia asemănării corpului viorii cu cel al corpului feminin, o lume personală gravă, de adâncă spiritualitate.
Timp de mai bine de treizeci de ani, până la moarte, artistul a trăit într-un continuu univers al tonurilor grave, al formelor muzicale elevate, inspirându-se și transpunându-le în forme plastice, creând propriile sale Partituri vizuale în infinite jocuri de aluzii armonice între Corpul viorii, regina instrumentelor, și Corpul femeii, regina sentimentelor.
Frumusețea, echilibrul și gravitatea imaginii sunt deseori inspirate de frumusețea, echilibrul și gravitatea muzicii, de bogăția ei lăuntrică, de marile ei teme, căci artistul lucra deseori ascultând muzică, lăsându-se transportat de aceasta în sfere dintre cele mai înalte.“ – George Tzipoia
„Formula artistică a lui Baba, aceea a lui Ciucurencu, aceea a lui Ţuculescu şi aceea a lui Ţipoia sunt faţetele particulare ale unei lumi unice şi inepuizabile. În vreme ce Baba priveşte epopeic, sadovenian, o umanitate sumultan înălţătoare şi dramatică, Ciucurencu priveşte extatic spectacolul crud al luminii, al vegetaţiei şi al meteorologiei, iar Ţuculescu resuscită memoria substanţei cromatice şi clamează voluptăţile ei abisale, Ţipoia cercetează, pe toate palierele şi în toate registrele, disponibilitatea limbajului de a se recrea pe sine însuşi ori de a construi lumi alternative şi mereu imprevizibile. Antropocentrismul lui Baba, hedonismul apolinic al lui Ciucurencu şi submersia dionisică a lui Ţuculescu sunt completate firesc de estetismul cu sclipiri metafizice şi de geometria senzuală pe care se sprijină toată creaţia lui Alexandru Ţipoia.
Numai că, în timp ce mai marii sau mai modeştii săi colegi de generaţie participau cu penelul şi cu şpiţul la muncile cîmpului sau la treburile oţelăriilor, în timp ce ei alungau chiaburii şi pictau în transă voioşiile colectivizării, Alexandru Ţipoia se interesa de lucrurile mărunte, cum ar fi, de pildă, geometria ascunsă şi eternă a obiectelor perisabile, armonia formelor nespectaculoase în care se reflectă, însă, marile armonii ale universului însuşi. Problemelor imediate, legate de comanda oficială şi de promisiunea unei poziţii sociale şi a unei cariere profitabile, el le-a preferat austeritatea, rigoarea morală şi prezenţa publică discretă pînă la marginea anonimatului.“ – Pavel Șușară
328 pag, 95 lei
ISBN: 978-973-5776-52-7
30 X 25 cm
