Marţi, 19 octombrie 2010, de la ora 18.00, ICR Budapesta găzduieşte la sediul său lansarea în limba română a romanului "Trupul molatic al nopţii" (editura Brumar) semnat de poetul şi scriitorul arădean Zoltán Böszörményi. Ediţia în limba maghiară a romanului (Az éj puha teste) a apărut în 2008 la editura Ulpius-ház Könyvkiadó, din Budapesta. Lansarea va fi urmată şi de o dezbatere în prezenţa autorului şi a celor doi traducători timişoreni Ildikó Gábos & Şerban Foarţă moderată de Weiner Sennyey Tibor.
„Böszörményi Zoltán este un scriitor frapant, surprinzător, ciudat – ca propria-i viaţă. Odraslă a unor părinţi săraci (tatăl, gazetar, iar mama, lucrătoare la uzina de vagoane din Arad), la nouă ani este trimis la şcoala de balet din Cluj. Cu puţin, însă, înaintea absolvirii, la insistenţele părinţilor, e nevoit să părăsească şcoala. Elev în clasa a cincea, publică cele dintâi versuri (iar mai apoi şi proză) în revista Napsugár.
La vârsta de 18 ani, Böszörményi fuge de acasă, iar la 30 şi mai bine de ani, în urma apariţiei celui de-al doilea volum de versuri, fuge şi din ţară. Motivele evadării vor fi fost de ordin strict politic. Cu toate că visa la Australia, ajunge numai în Austria, în lagărul de la Traiskirchen, de unde emigrează-n Calgary. De acolo, pleacă la Toronto, absolvă filosofia la Universitatea York, îşi deschide firma proprie. După Revoluţie, în vara anului 1990, revine la Arad, oraşul său natal, unde porneşte o afacere cu surse şi corpuri de iluminat. Cumpără fabrici la Bucureşti şi Timişoara, pe care le pierde, însă, în condiţii nefireşti şi abuzive. De atunci încoace, se ocupă numai cu arta literară. Publică mai multe cărţi de versuri la editurile Jelenkor şi Kalligram din Ungaria, ca şi două romane (Vanda eternă este unul, al doilea fiind cel de faţă, apărut la editura Ulpius-ház din Budapesta), devenite, ambele, bestseller." (Ildikó Gábos-Foarţă, România Literară nr. 33)
Trupul molatic al nopţii este un roman neconvenţional. Firul epic subjugă cititorul, acţiunea, tensionată şi ramificată pe multiple planuri spaţio-temporale, reuşeşte să-l captiveze, ţinându-l treaz, de-a lungul întregii lecturi. Forţa analizei filosofice a existenţei şi sondarea dostoievskiană a abisurilor sufletului omenesc creează dramatism, iar catharsisul final evocă statutul tragediilor greceşti, nu fără apel (obligatoriu) la un deus ex machina. Autorul ne oferă un story şocant din lumea milionarilor, despre pasiuni necontrolabile, dragoste, scandal, crimă, gelozie, într-un cuvânt întreg alaiul slăbiciunilor, vechi şi noi, umane. (Ildikó Gábos-Foarţă, România Literară nr. 33)
