Spaţii circumstanţiale

Marţi, 14 septembrie 2010 va avea loc la Muzeul Ernst, VI. ker, Budapest, Nagymező u. 8. de la ora 18.00 vernisajul expoziţiei colective Spaţii circumstanţiale (Összefüggő terek / Related Spaces), cu participarea artiştilor Lakner Antal & Téreltérítés Munkacsoport (Csoszó Gabriella (H), Andreas Fogarasi (H), Josef Dabernig (A), Ursula Mayer (A/GB), Adrien Tirtiaux (A/BE). La invitaţia ICR Budapesta, România va fi reprezentată de doi tineri artişti Mona Vătămanu & Florin Tudor cu un montaj video.

Punctul de plecare al expoziţiei, găzduită de Muzeul Ernst, este chiar locaţia, aflată pe strada Nagymező, un spaţiu cu o structură specială, plasat pe o stradă plină de forfotă, unde clădirea aproape că se pierde în peisaj. Cum percepem spaţiile arhitecturale? Ce fel de trimiteri trezeşte în noi un spaţiu expoziţional, când acesta nu adăposteşte opere de artă, ci doar pe el însuşi? Putem percepe plimbarea prin aceste spaţii cu sentimentul familiar al călătoriei cinematografice?

Expoziţia internaţională analizează, pe diferite suporturi - film, fotografie, schiţă - relaţia dintre spaţiu, istorie, vizual şi arhitectural. Contopirea artei vizuale, a arhitecturii şi a spaţiului narativ din cinematografie reprezintă un fenomen încă puţin cunoscut în Ungaria. Scopul deloc disimulat al expoziţiei este de a prezenta Muzeul Ernst dintr-o altă perspectivă şi totodată de a ajuta la reinterpretarea relaţiei dintre arta vizuală şi arhitectură.

„Văcăreşti", montajul propus de cei doi artişti români, în ciuda abordării minimaliste – sfoară şi jaloane - generează un contrapunct fantomatic, un doppelganger ce hărţuieşte şi bântuie o Catedrală a Neamului, disproporţionată şi inadecvată. Manifestul Monei Vătămanu şi al lui Florin Tudor este unul de relegitimizare a trecutului şi a valorilor. Dacă această Catedrală aspiră să devină un monument, atunci şi instalaţia celor doi poate fi considerată un „nonument".

Mănăstirea Văcăreşti, ridicată în Bucureşti între 1716 şi 1722 de către Nicolae Mavrocordat a fost demolată de către comunişti în 1985 alături de alte simboluri ale trecutului, locaşuri religioase şi palate. După căderea regimului comunist din România au fost iniţiate propuneri de reconstrucţie a mănăstirii, însă nimic nu s-a întâmplat până în prezent, nici măcar marcarea în vreun fel a fostei temelii. Astăzi, pe locurile fostului edificiu de cult se află ruine socialiste, o piaţă, o comunitate de ţigani ce locuiesc în spaţii improvizate, un lac secat şi un imens teren viran. Mona Vătămanu şi Florin Tudor, deşi nu au văzut niciodată adevărata mănăstire sau biserica, încearcă acum să îi traseze forma prin intermediul jaloanelor şi al ghemului de sfoară.

Mona Vătămanu s-a născut în 1968, la Constanţa. Florin Tudor s-a născut în 1974 la Geneva. Cei doi artişti trăiesc şi lucrează la Bucureşti. În centrul creaţiilor lor se află istoria, memoria şi legătura acestora cu arhitectura. Operele lor au fost prezente în cadrul a numeroase expoziţii internaţionale, dintre care se disting Secession - Viena (2010), Bienala Periferic - Iaşi (2008), Bienala de la Berlin (2008), Bienala de la Veneţia – pavilionul României (2008). www.monavatamanuflorintudor.ro

Expoziţia va fi deschisă publicului în perioada 15 septembrie– 24 octombrie 2010.
Locaţia: Ernst Múzeum, VI. ker, Budapest, Nagymező u.8.
Curatori: Angel Judit, Steierhoffer Eszter