A încetat din viaţă scriitorul B. Elvin, cel care a condus, de la înfiinţare până acum, ediţia română a revistei Lettre Internationale. Eseist, prozator şi critic literar, B. Elvin ne-a oferit un model de cărturar, trăind în şi pentru cultură cu intensitate, graţie şi, deopotrivă, cu patos al moderaţiei. Fiecare număr al revistei al cărei redactor-şef a fost poartă marca inteligenţei sale pe cât de sclipitoare, pe atât de străine de orice ostentaţie. Căldura pe care ne-a transmis-o va rămâne mereu în sufletele noastre.
B. Elvin (Elvin Bernstein) s-a născut la Moinești la 24 august 1927. A urmat cursurile Liceului „Cultura Max Arziel", unde l-a avut ca profesor de limba română pe Mihail Sebastian. A debutat ca publicist în revista Caiete culturale, iar ca literat, în ziarul Ecoul (1944), cu un medalion G.B. Shaw, semnat cu pseudonimul Paul Scorțeanu. După absolvirea liceului, a urmat cursurile de Estetică ale Facultătii de Filosofie din cadrul Universităţii din București. Ca student și absolvent a colaborat la revistele: Contemporanul, Gazeta literară, Luceafărul, Viata românească.
Din 1992, B. Elvin a fost redactorul-șef al publicației de prestigiu Lettre Internationale – ediția română, pe care a condus-o până la sfârșitul vieții. B. Elvin a fost un scriitor atașat mișcării teatrale, a scris critică de teatru și a făcut parte din Secția de dramaturgie a Asociației Scriitorilor București. În afară de activitatea sa publicistică, a publicat numeroase volume de eseu și romane între care: După o lungă și grea suferință (1973), Partea mea de comedie (1974), Prin ce se deosebește această noapte? (1977), Hotarul imaginar (1980), În continuare (1982), Colțurile cercului (1985), Patru și un absent (1988).
„Îmi pare rău, dar e imposibil să scrii pe scurt despre Lettre Internationale, cea mai europeană revistă românească de cultură, care îşi vede de treabă cu discreţie şi eficienţă, apărând nesmintit în fiecare trimestru/anotimp şi arătându-ne – dacă avem răbdarea s-o deschidem şi s-o citim – că suntem o parte a Lumii şi că (dincolo de obsesiile noastre cotidiene recoltate, rumegate şi-napoi la lume date, după cum ne arată televiziunile) nici măcar nu suntem atât de departe de ea. De Lume, adică. (...) Dl. B. Elvin (redactorul-şef, un admirabil constructor de reviste şi un extrem de competent cititor de gazete – ceea ce e lucru rar în zilele noastre) şi echipa sa adună la un loc nume şi texte pe care, aburiţi de televizor cum suntem, le « visăm », dar nu observăm că le avem la îndemână, la fiecare trei luni." – Mircea Vasilescu, Dilema veche nr. 312, 4-10 februarie 2010.
