Regizor a două dintre cele mai „vânate” spectacole ale stagiunii trecute, invitate în două secțiuni ale FNT – Hedda Gabler de Henrik Ibsen* și Lear(a) de William Shakespeare –, Andrei Șerban se află la actuala ediție a Festivalului Național de Teatru în centrul mai multor evenimente. Astfel, sâmbătă, 27 octombrie 2012, la Ceainăria Serendipity (str. Dumbrava Roşie nr. 12), Divanul intitulat Teatrul, o uzină cu foc continuu l-a avut ca invitat exclusiv, iar evenimentul de la Fundația Löwendal i-a fost deopotrivă consacrat, fiind lansat albumul Cehov, Shakespeare, Bergman văzuţi de Andrei Șerban, semnat de artistul fotograf Mihaela Marin (Editura ICR, 2012), admirabilă reconstituire a întâlnirilor cu trei titani ai scenei: Cehov (Unchiul Vanea – Teatrul Maghiar de Stat Cluj, Ivanov – Teatrul „Bulandra”, Trei surori – Teatrul Naţional din Budapesta), Shakespeare (Lear – Teatrul „Bulandra”) și Bergman (Strigăte şi şoapte – Teatrul Maghiar de Stat Cluj). Duminică, la orele 22, a avut loc un alt eveniment care, confirmând vocația pedagogică a regizorului, a marcat revenirea sa, după mulți ani, la Teatrul Național din București.
Atelier pe şantier. Shakespeare, CaragialeAcademia Itinerantă Andrei Şerban, ediţia Mogoşoaia, iulie 2012
În luna iulie, peste 70 de tineri artişti (nu doar actori, ci și regizori, scenografi, muzicieni, scenarişti, dramaturgi, jurnalişti/teatrologi) au participat, la Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia, la cea de-a patra ediţie a Academiei Itinerante Andrei Şerban, program iniţiat de Corina Șuteu, organizat de ICR New York şi Teatrul Naţional din Bucureşti, prin Centrul de Creaţie și Cercetare Teatrală „Ion Sava”. Atelierul s-a încheiat cu o prezentare publică a improvizaţiilor – puneri în scenă mai mult sau mai puțin șlefuite ale unor texte shakespeariene celebre şi lecturi ale unor schiţe caragialiene – realizate de „actori” sub ghidajul exigent al lui Andrei Șerban. Publicul le-a putut savura parcurgând un traseu neobișnuit, atât prin cotloanele Palatului, cât și în „decorul” pus la dispoziție de lacul, pădurea, curtea bisericii, grădinile domeniului și cavoul familiei Brâncoveanu. A fost pentru toți cei de față – spectatori, martori implicați ori pasivi – o experiență unică, intensă, ieșită din comun.
Câteva luni mai târziu, la invitația Festivalului Național de Teatru, Andrei Șerban și-a propus să reconstituie atmosfera atelierului de la Mogoșoaia într-un spațiu cel puțin la fel de insolit. Mai exact, preț de o singură seară, șantierul Teatrului Național din București a devenit scena pe care câţiva „absolvenți” ai Academiei Itinerante vor transplanta rezultatele muncii lor de astă vară, la care au lucrat în echipe restrânse, ce s-au refăcut acum în vederea acestui spectacol.
Duminică, 28 octombrie 2012, de la orele 22, spectatorii i-au urmat în această aventură pe tinerii regizori Vlad Cristache și Bobi Pricop (prezenți deopotrivă în secțiunea Teatrul de mâine), pe scenografa Corina Grămoșteanu, dansatoarea și coregrafa Sandra Mahvima și, firește, pe ceva mai numeroșii actori – mulți dintre ei nume deja familiare – Marius Manole, Rodica Lazăr, Emilia Bebu, Cosmina Stratan, Maria Obretin, Balázs Bodolai, Valentina Zaharia, Ioana Anton, István Teglás, Silvian Vâlcu, Ioana Manciu, Iulia Colan, Corneliu Ulici. Lor și celorlalţi tineri artiști implicați în experiment li s-a alăturat apreciatul muzician Lucian Maxim.
***
„În condițiile vieții actuale, pline de tulburări, tendința e deseori spre inerție. Forța pasivității pândește la fiecare pas. Cum să lupți cu inerția? Doar lucrând continuu cu tine însuți și cu alții. De aceea revin să fac spectacole și, mai ales, workshopuri. Căci, nelucrând, simți că te închizi și, din teamă, ridici ziduri de protecție. Pentru a te deschide, trebuie să dărâmi zidurile. În sensul acesta, atelierele pregătitoare, precum cele de la Mogoșoaia sau Ipotești, sunt necesare.
În teatru, ca și în viață, ai nevoie de încredere. Academia Itinerantă a reușit exact asta: să creeze un climat de încredere, în care tineri artiști se întâlnesc ca să caute împreună ceva diferit de tot ceea ce au știut până atunci.” - Andrei ȘERBAN
„Am văzut recent, la New York Film Festival, un film despre Ingmar Bergman și Liv Ullmann și mi-am amintit despre montarea atât de intensă a lui Andrei Șerban cu Strigăte și șoapte. Am înțeles cu acest prilej, încă o dată, de ce Academia Itinerantă reprezintă, pentru mine, provocarea de a acorda o șansă actorilor și artiștilor de diverse generații din România – șansa de a înțelege importanța întâlnirii cu un foarte mare artist și a pătrunderii în intimitatea unui laborator de creație unic.
Să constați că emoția e un instrument de lucru fără egal, dar să constați, în același timp, cu câtă impuritate emoțională te agresează realitatea cotidiană, acesta este proiectul Academiei. Toți participanții ies, după această călătorie, purificați și încărcați de energie benefică. În contextul uman și artistic din România de azi este o experiență unică și profund regeneratoare, atât de necesară.” - Corina ȘUTEU, iniţiatoarea Academiei Itinerante
„Faptul că am luat parte la atelier în regim de perfectă egalitate cu ceilalţi – actori şi regizori, cu toţii tineri sau foarte tineri – a însemnat pentru mine o extraordinară ocazie de a trăi, fie şi numai pentru câteva zile, o „viaţă de artist”, cu luptele, eforturile, chinurile şi privaţiunile ei, dar şi cu profundele ei bucurii şi zgomotoasele ei victorii. Mai mult decât atât, însă, atelierul s-a transformat, graţie personalităţii lui Andrei Şerban şi cunoştinţelor sale vaste despre profesiunea teatrală şi nu numai, într-o insulă de spiritualitate senină, în vacarmul de vulgaritate din jur. Iar asta este de nepreţuit.” - Alice GEORGESCU, director artistic al Festivalului Naţional de Teatru,
despre ediția Mogoșoaia 2012
VEZI GALERIE FOTO
