Duminică, în cadrul ceremoniei de închidere a celei de-a 23-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru, Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru a acordat Premiul „Teatrul de mâine” spectacolului Un tramvai numit Dorinţă de Tennessee Williams, regizat de Andrei şi Andreea Grosu, o producţie UNTEATRU Bucureşti. În distribuţie: Florina Gleznea, Nicoleta Lefter, Liviu Pintileasa, Richard Bovnoczki; scenografia: Vladimir Turturica. Originalitatea creaţiei scenice, folosirea ingenioasă a spaţiului şi exemplificarea fericită a ideii „efect maxim cu minimum de mijloace”, rafinamentul şi calitatea interpretării actoriceşti, precum şi subtila artă de a crea relaţii pe scenă au fost, conform motivaţiei juriului, calităţile care i-au impresionat pe cei trei membri ai AICT care au urmărit competiţia – Monica Andronescu (România), Ivan Medenica (Serbia) şi Michel Vaïs (Canada). La fel ca şi anul trecut, juriul a avut în vedere spectacolele incluse în secţiunea Teatrul de mâine şi produse de tineri creatori.
„Când luminile s-au stins şi când sala goală s-a închis”, Festivalul Naţional de Teatru şi-a luat, încă o dată, rămas-bun de la spectatorii săi. Timp de zece zile, Bucureştii s-au bucurat de spectacole, filme, concerte, expoziţii, lansări de carte, ateliere, seminarii, colocvii şi alte întâlniri teatrale. Spectacole mari şi mici, creatori tineri sau mai experimentaţi, artişti îndrăzneţi şi artişti înţelepţi şi-au găsit, cu toţii, locul în FNT - cea mai valoroasă ofertă anuală a teatrului românesc. Iar plăcerea jocului, entuziasmul descoperirii de noi teritorii artistice şi, mai ales, bucuria comunicării s-au regăsit în toate evenimentele incluse în program. La ele au asistat nu doar spectatori români, ci şi specialişti din străinătate: oameni de teatru, directori de festivaluri, jurnalişti şi cronicari, în perspectiva promovării spaţiului cultural autohton.
Uriaşă sărbătoare a talentului şi profesionalismului dramatic, Festivalul Naţional de Teatru încearcă, în fiecare an, să le dăruiască tuturor celor ce intră în sala de spectacol câteva zeci de minute de inteligenţă a inimii şi de sensibilitate a minţii. Iar atunci când spectatorii îşi iau răgazul şi libertatea de a se bucura încă o dată, FNT se poate lăuda cu o nouă ediţie reuşită. Până la următoarea, stagiunile sunt, însă, în plină desfăşurare, premierele se succedă cu repeziciune, iar freamătul teatral nu are de ce se opri. Şi chiar dacă negura crizelor de tot felul nu s-a risipit încă, teatrul românesc îşi afirmă, cu siguranţă calmă şi bucurie detaşată, o nouă victorie asupra vremurilor pe care, cum spune Shakespeare, ar trebui să le oglindească.
