- 10 November 2016 - 20 November 2016
- Tags ICR Accademia di Romania Eugen Drăguțescu Ruxandra Dreptu
Deschiderea unei expoziții dedicate lui Eugen Drăguțescu la Accademia di Romania, unde a fost bursier, se înscrie într-un demers necesar pentru ca vasta sa operă grafică să fie readusă în memoria publicului italian. Născut în România, el s-a stabilit în Italia, unde a trăit din 1946 până la sfârșitul vieții, în 1993, fiind un artist care s-a bucurat de o largă apreciere. Vernisajul va avea loc la Sala de Expoziții, în data de 10 noiembrie. Curatorul expoziției este Ruxandra Dreptu și va putea fi vizitată până pe 20 noiembrie.
Desenele sale cu imagini din orașele italiene, cu portrete ale diferitelor personalități ale vieții culturale sau ale oamenilor obișnuiți au fost expuse în cadrul numeroaselor expoziții din Italia, Olanda, Mexic, Statele Unite și România. La Roma și la Assisi, era o prezentă constantă printre artiști, scriitori și muzicieni, pe care i-a redat în portrete pline de sensibilitate. Portretele prietenului sau, poetul Giuseppe Ungaretti, realizate pe parcursul a trei decenii au fost expuse într-o expoziție din 1970. Expoziția de la Accademia di Romania cuprinde o selecție de circa 60 de lucrări, desene în tuș, acuarelă, creioane colorate și câteva picturi în ulei din patrimoniul câtorva muzee din România și a Cabinetului de stampe al Bibliotecii Academiei Române.
Selecția lucrărilor a fost făcută pentru a evidenția influența desenului italian, în special din perioada barocului, studiat în timpul bursei de la Accademia din România. Salvator Rossa, Aureliano Milani, Donato Creți, Francesco Zucarelli sunt adevărații profesori ai lui Drăguțescu. Cu o importantă știință a desenului, el a știut să adapteze o veche manieră la arta contemporană, să o redefinească și să o facă viabilă. Această prima fază de creație va constitui, astfel, cartea sa de identitate artistică, suma de elemente stilistice care îi vor defini artă grafica inconfundabilă.
Creația sa se împarte în două mari cicluri: desenul liber și ilustrația de carte.
Din prima categorie fac parte desenele care alcătuiesc un fel de jurnal cu note zilnice care reconstituie un mod de a trăi caobservator sensibil la spectacolul lumii înconjurătoare. Cea de a doua, ilustrația de carte, este o provocare pentru artistul care transformă textul în imagine. Pentru cititor, ilustrația devine imaginea care va însoți cuvântul și i se va substitui, păstrându-i calitățile literare și amplificându-i sensurile.
Desenele pot fi grupate în câteva serii mari, urmărite în decursul anilor. Concertele la care asistă din sală când schițează siluetă dirijorului, (Alfredo Casella, Franco Ferrara, Constantin Silveștri, Sergiu Celibidache, George Enescu) surprind mișcarea pe care o descompune în numeroase gesturi și controsionari ale siluetei amintind de futurism. Spre deosebire, însă, de futuriști, interesați doar de descompunerea mișcării în cadre successive, Drăguțescu combină muzică, cu mișcarea ca-ntr-un portativ al dânsului.
La Assisi inițiază o serie de desene, reunite într-un album editat la Casa Vallecchi din Florența, care formează o imagine completă a orașului cu străzile și monumentele sale, purtând amprenta Sf. Francisc, cu portrete ale locuitorilor, dar în special, ale călugărilor și scene din viață monahală. Peisajele sunt pentru artist un moment de sinceritate, când, liber de orice constrângere, își exprimă starea sufleteasca. Portretul rămâne, însă, cea mai importantă preocupare a sa. Va desena portretele renumitilor Giuseppe Ungaretti, (portretele lui Ungaretti realizate pe parcursul a trei decenii au fost expuse într-o expoziție din 1970), Giovanni Papini, Eugenio Montale, Giorgio de Chirico, Dino Buzatti, Constantin Brâncuși, Ana Blandiana, sau pe cele ale prietenilor, ale copiilor, că și când ar dori să-și însușească acea trăsătură de caracter care îi face unici și să o permanentizeze.
Ilustrația de carte este imagine gândită. De la operă lui Shakespeare, la povestiri de Andersen, la roman și poezie, Drăguțescu desenează ritm și metafore. Nevoia de expresie vizuală îl determină să realizeze după seria de desene dedicate poetului Ion. A Bucur și un film de câteva minute: Moartea tânărului poet care obține premiul I la Festivalul Internațional de Scurt Metraj de la Cork, Irlanda.
Desenele lui Drăguțescu nu sunt schițe pregătitoare pentru tablouri; sunt lucrări definitive țâșnite dintr-o inepuizabilă nevoie de a-și ilustra viața. Teatralitate, dramatism, dinamică, sau bucurie, muzicalitate, inocență, sunt exprimate printr-un desen compus din fărâme de linii care în diverse forme și direcții sintetizează subiectul. Parcurgerea sutelor, miilor de desene este captivantă și nu plictisitoare, tocmai prin diversitatea de subiecte și de stiluri grafice a celui numit de Aldo Ferabino poetul pictor sau pictorul-poet. Eugen Drăguțescu se autodefinește că artist printr-o capacitate de adaptare stilistică la subiect, printr-o diversificare a manierei de a desena, unică și personală. Constantă în arta sa este ușurința cu care din câteva linii reușește să redea expresivitatea gestului surprins, a mișcării, a unei grimase, ca într-un instantaneu în esența să sintetică și nu fotografică. Linia, trasată cu tuș, cu stiloul special cu rezervorul dublat, urmărește conturul unei figuri, după care se rupe și se ondulează, se răsucește în mici volute sau se îngroașă în hașura plină. Valorează cu estompa, pastel sau acuarelă în tușe de culoare dispusă aleatoriu pentru a accentuă câte o trăsătură particulară a modelului.
Expoziția care îl omagiază pe Eugen Drăguțescu este un fragment din existența unui artist care a oferit spectatorilor imaginea unei lumi cu toate datele sale esențiale. Cei care privesc desenele pătrund într-un univers fără timp și devin martori ai recreerii minunilor lumii dintr-un simplu și sinuos contur trasat cu penița în tuș.
