Institutul Cultural Român – Filiala Maramureș, împreună cu Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, a organizat joi, 28 martie 2013, o manifestare literară dedicată lui Nichita Stănescu, cu prilejul împlinirii, pe 31 martie, a 80 de ani de la nașterea sa. Printre invitați a fost și doamna dr. Terezia Filip, lector univ. al Facultății de Filologie din Baia Mare, semnatara celor trei volume „Nichita Stănescu - O poetică a fiintei”, respectiv, „Eul în lume”- volumul I, „Hermeneutica realului”- volumul II și „Trupul și reveriile organicului”- volumul III. Doamna Terezia Filip a venit împreună cu un grup de elevi ai liceului din Târgu Lăpuș, cu sprijinul cărora a susținut un montaj literar, în care tinerii au ilustrat, recitând din versurile lui Nichita Stănescu, afirmațiile sale bine argumentate.
Fragment din programul coordonat și prezentat de dr. Terezia Filip.
„În imaginarul neomodernităţii, fie el poetic, sociologic, ştiinţific, psihanalitic, tema mâncării se prezintă ca o simbolizare complexă şi semnificativă a dinamicii existenţiale care incită, derutează, surprinde. În lirica lui Nichita Stănescu, bunăoară, cuvintele, devorare, muşcare, digerare sunt gesticulaţii ce pecetluiesc fiinţe şi lucruri, în neo- şi în post-modernitate şi desemnează o relaţionare de tip conflictual în câmpul existenţei, în care se afirmă două forţe: una – care acaparează, supune, asimilează şi digerează, în timp ce alta se subordonează, se supune, se lasă asimilată, mâncată.
LUMEA SFERICĂ ARMONIOASĂ DE LA INCEPUTURI se pare că nu mai e posibilă, poetul are necontenit nostalgia ei. Semnul sferei e simbol al formei geometrice desăvârşite, al perfecţiunii sau în hermenutica poetică, a fiinţei şi a lumii edenice dintâi. De aici invocarea nostalgică a sferei în multe din poemele lui Nichita Stănescu:
„Totul ar fi trebuit să fie sfere, dar n-a fost, n-a fost aşa. Totul ar fi trebuit să fie linii, dar n-a fost, n-a fost aşa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subţire
dar n’am fost, n-am fost aşa,
Ar fi trebuit să fiu un cerc subţire
Dar n-ai fost, n-ai fost aşa.
Iarbă, pietre păsări, fluturi
Voi sunteţi cu totul şi cu totul altceva
Vă privesc, v-aud v-adulmec
şi îmi pare că visez...”
Au mai recitat din poeziile lui Nichita, Betty Kyrmayer, Ioana Ileana Stețco, Claudia Tomescu și alți membrii ai Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, precum și câțiva elevi ai Colegiului „Mihai Eminescu”. Manifestarea s-a încheiat cu un recital Nichita Stănescu, susținut cu profesionalism de actorul Claudiu Pintican, directorul Teatrului Municipal Baia Mare. Omagiul adus lui Nichita de către actorii, elevii, dascălii și poeții locali ne-a smuls pentru un moment din cotidian, simțind din plin magnetismul greu de egalat al poetului necuvintelor. A trecut pe lângă noi ca o boare, năluca plină de mister și atracție a celui care s-a simțit, în Maramureș, ca la el acasă.
