Cu prilejul „Anului Avram Iancu”, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, Centrul de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir” din Oradea al Academiei Române, Departamentul de Studii Lingvistice şi Literare al Universităţii din Padova, Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş–Bolyai” din Cluj-Napoca şi Associazione Italiana di Studi del Sud–Est Europeo organizează Colocviul internaţional „Avram Iancu şi Revoluţia de la 1848–1849 în Transilvania în contextul mişcărilor revoluţionare europene”.
Evenimentul se va desfăşura la Veneţia, în Sala de Conferinţe a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică, marţi, 8 octombrie şi miercuri, 9 octombrie 2024.Colocviul internaţional se înscrie în rândul manifestărilor ştiinţifice organizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 223/2023 pentru instituirea anului 2024 ca „Anul Avram Iancu”, adoptată de Parlamentul României pentru aniversarea a 200 de ani de la naşterea revoluţionarului Avram Iancu. Manifestarea ştiinţifică va analiza rolul lui Avram Iancu în Revoluţia de la 1848 şi în cadrul mişcării naţionale a românilor din Transilvania, în contextul mai amplu al anului revoluţionar 1848 în Europa Răsăriteană şi în Peninsula Italică. De asemenea, vor fi examinate şi discutate transformările produse în societăţile europene de idealurile revoluţionare şi urmările acestora în procesul de emancipare politică şi socială din Europa.
Avram Iancu, tânăr avocat funcţionar la Tabla Regească (Curtea de Apel a Transilvaniei) de la Târgu Mureş, a avut un rol relevant în Revoluţia din Transilvania din 1848–1849, fiind cel mai important lider militar al românilor ardeleni şi unul dintre fruntaşii politici ai acestora. Alături de Andrei Şaguna, Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Timotei Cipariu şi alţii, Avram Iancu s-a implicat în organizarea Adunării Naţionale de la Blaj, din 3/15 mai 1848, în cadrul căreia românii au cerut recunoaşterea ca naţiune distinctă, reprezentarea în Dietă, desfiinţarea iobăgiei fără despăgubire, înfiinţarea de şcoli româneşti, folosirea limbii române în administraţie şi acordarea de libertăţi politice similare naţiunilor recepte din Transilvania. Refuzul revoluţionarilor maghiari conduşi de Lajos Kossuth de a accepta revendicările legitime ale românilor şi proclamarea de către Dieta de la Cluj, la 29 mai 1848, a Unirii Transilvaniei cu Ungaria, fără a ţine seama de voinţa reprezentanţilor populaţiei române majoritare, au antagonizat iremediabil românii şi maghiarii din Transilvania. Avram Iancu şi miile de moţi pe care reuşise să îi mobilizeze i-au sprijinit pe habsburgi împotriva maghiarilor, Casa de Austria promiţându-le românilor ardeleni recunoaşterea ca naţiune politică. Astfel, în perioada 1848–1849, teritoriul Transilvaniei a devenit câmpul de luptă al confruntării dintre austrieci şi aliaţii lor românii şi forţele revoluţionare maghiare. „Analizând viaţa lui Avram Iancu în lumina unor informaţii mai cuprinzătoare, istoria critică nu poate decât să confirme voinţa sa neînfrântă de a izbândi drepturile naţiunei şi dragostea neţărmurită faţă de poporul din munţii cei mai săraci ai Ardealului. A fost reprezentantul cel mai de seamă al revoluţiei române şi un veritabil erou al poporului, ale cărui virtuţi le-a făcut să strălucească peste veacuri, ca o pildă vie urmaşilor iubitori de patrie şi ca un izvor luminos de mândrie naţională” (Silviu Dragomir, Avram Iancu – o viaţă de erou).
