- 28 September 2021
- Tags Icr Icr praga Ana blandiana
Scriitoarea Ana Blandiana a susținut o prelegere privind relația dintre destinul personal al unui poet și opera sa literară, în cadrul Secției de Limba Română a Universității Caroline din Praga (Hybernská 1036/3, 110 00 Nové Město), joi, 23 septembrie, iar vineri, 24 septembrie, la Literarni sal, din cadrul Târgului de Carte de la Praga (Svet Knihy, Výstaviště, 170 00 Praha 7- Holešovice) a lansat antologia de poezie „Râul cu un singur mal” / „Řeka s jediným břehem”, lucrare tradusă de Libuše Valentová și publicată la editura Festival spisovatelů Praha / Prague Writers' Festival. Cartea cuprinde, pe lângă poemele selectate din zece volume de poezie ale poetei, şi o postfaţă de șase pagini, care prezintă atât punctele principale din viaţa ei, cât şi evoluţia operei.
Invitațiile la cele două evenimente au fost lansate de Institul Cultural Român de la Praga și de Asociația Cehia-România.
Născută în 1942, la Timișoara, Ana Blandiana a debutat ca poetă în anul 1954, în reviste de tineret, apoi în „Tribuna” (1959) și în antologia „30 de poeți tineri”. După debutul editorial cu placheta „Persoana întâia plural” (1964), s-a impus printre poeții cei mai reprezentativi ai epocii, publicând „Călcâiul vulnerabil” (1966) și „A treia taină” (1969, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor). A continuat cu alte cărți de poezie: „Cincizeci de poeme” (1970), „Somnul din somn” (1977), „Ochiul de greier” (1981), „Ora de nisip” (1983), „Stea de pradă" (1985), „Arhitectura valurilor" (1990), „La cules de îngeri” (1998), „Soarele de apoi” (2000, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie), „Refluxul sensurilor” (2004). A scris versuri și pentru copii: „Întâmplări din grădina mea” (1980), „Întâmplări fără Arpagic pentru cititorul cel mic” (1991), „Cartea albă a lui Arpagic” (1998, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii). A semnat tablete, eseuri, însemnări de călătorie, adunate în volumele „Calitatea de martor” (1970), „Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie” (1976), „Cea mai frumoasă dintre lumile posibile” (1978), „Coridoare de oglinzi” (1984), „Autoportret cu palimpsest” (1986), „Ghicitul în mulțimi”, „Geniul de a fi” (1998), „Cine sunt eu?” (2001). A publicat, în colaborare cu soțul său, Romulus Rusan, cărți de interviuri cu personalități ale culturii românești: „Convorbiri subiective” (1972), „O discuție la Masa Tăcerii” (1977). Abordând și proza fantastică, a scris „Cele patru anotimpuri” (1977, 2001) și „Proiecte de trecut” (1982) — ambele volume apărând sub titlul „Orașul topit și alte povestiri fantastice” în 2004. În 1992 i-a apărut romanul „Sertarul cu aplauze”, care s-a bucurat de o foarte bună primire din partea publicului și a criticii (următoarele ediții 1998, 2002, 2004), iar în 1994, volumul de nuvele „Imitație de coșmar”. În afara volumelor de poezie traduse în foarte multe limbi, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, SUA, Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. Este fondatoare și președinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței de la Sighet. Este președintele Comisiei de Onoare a Uniunii Scriitorilor din România, membru al Academiei de poezie „Stephane Mallarmé” (din 1997) și al Academiei Mondiale de Poezie, primul scriitor român ales membru al Academiei Europene de Poezie (din martie 1999). Deține numeroase premii literare, printre care: Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București (1980), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1970), Premiul internațional „Gottfried von Herder” (1982, Viena), Premiul Național de Poezie (1997), Premiul revistei „Luceafărul” (1998), Premiul „Opera Omnia” (2001), Premiul Internațional „Vilenica” (2002), Premiul revistei „Poesis” (2003), Premiul internațional „Giuseppe Acerbi” și Premiul internațional Camaiore (Italia), Marele Premiu al Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, ediția a XXVII-a (2007) și Premiul „Ján Smrek” in Slovacia (2019).