În sistemul instituțional din România finanțarea proiectelor culturale se face divers. Ministerul Culturii, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Tineretului și Sportului, Institutul Cultural Român, instituțiile de cultură însele, firme și bănci participă la această finanțare. Unele resurse, cum sunt cele ale ministerelor și ale Institutului Cultural Român, sunt precumpănitor bugetare, altele (mai ales în cazul firmelor și băncilor) sunt extrabugetare.
Institutul Cultural Român a deschis competiției toate programele de finanțare. Transparența este totdeauna stimulativă. În această situație, se produce o mare aglomerație a proiectelor, iar selecția devine anevoioasă. Cei care nu câștigă finanțările sunt, în mod explicabil, supărați și reacționează în fel și chip (de la blânda neîncredere la atacarea la persoană a decidenților sau a conducerii instituției). Obiectiv, nu se pot satisface toate pretențiile, iar selecția trebuie să fie corectă. Putem garanta procedurile și corecta lor aplicare. Dar nu putem dilata sumele ce se pun în joc în competițiile pentru finanțări. De aceea, câteva precizări privind finanțările pe care le asigură Institutul Cultural Român au devenit necesare și utile.
Institutul Cultural Român asigură unele finanțări nerambursabile de proiecte culturale, în limita resurselor alocate. Finanțatorul cu resurse mult mai mari, destinat, prin organizarea instituțională, să asigure aceste finanțări este Asociația Fondului Cultural Național, din subordinea Ministerului Culturii. Alți finanțatori se adaugă, de asemenea.
„Bursele de studii” se finanţează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării și alte instituții. Institutul Cultural Român finanţează numai „burse de creaţie”, anunțate conform Programelor Institutului Cultural Român 2012-2013. Finanțarea creațiilor de orice fel revine, în partea covârșitoare, ministerelor și altor unități.
Cercetarea ştiinţifică se finanţează de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi alte instituţii. Institutul Cultural Român finanţează promovarea internaţională a operelor.
Producţia de filme se finanţează de Consiliul Național al Cinematografiei și alte instituții. Institutul Cultural Român finanţează promovarea internaţională de filme.
Tipăriturile se finanţează de edituri şi de sponsori. Institutul Cultural Român finanțează traduceri în limbi străine la solicitarea unor edituri din străinătate, luând în seamă competitivitatea operei şi resursele aflate la dispoziţie.
Sunt și solicitări cel puțin discutabile. Unii ne cer să finanțăm transportul și cazarea unor artiști invitați în spectacol de către teatre renumite, chiar dacă se știe bine că orice teatru care invită finanțează artistul. Alții ne cer să finanțăm chirie de sală în străinătate, cu toate că invitatorul este dator să asigure sala. Alții pretind, continuu, să finanțăm acțiuni la care participă doar câteva persoane din diasporă.
Institutul Cultural Român se ocupă – conform misiunii pe care legea i-o încredinţează – de promovarea culturii române în străinătate, în forme cât mai competitive şi cu impactul cel mai larg posibil. În folosirea resurselor financiare, Institutul Cultural Român se concentrează asupra priorităţilor cu impact major în sensul misiunii încredinţată de lege instituţiei. Se finanţează priorităţile Programului 2013 și se pregătește Programul 2014.
