În cadrul expoziţiei on-line «Veneţia şi laguna veneţiană în viziunea artiştilor români ai secolului XX / Venezia e la sua laguna: lo sguardo degli artisti romeni del lungo Novecento», responsabil de proiect: Cristian Luca, pe pagina de Facebook şi pe contul oficial de Instagram ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia au fost expuse următoarele lucrări provenind din patrimoniul Muzeului de Artă al Muzeului Judeţean Mureş din Târgu Mureş:
1. Jean Alexandru Steriadi (1880–1956), Veneţia, ulei pe carton, 48,5x65 cm, 1913;
2. Corneliu Baba (1906–1997), Peisaj din Veneţia, ulei pe carton, 52,2x45,3 cm, 1966.
Lucrarea lui Jean Alexandru Steriadi, Veneţia, este un peisaj veneţian din prima decadă a carierei artistului, de după revenirea, în 1907, de la studii din străinătate. Cu o luminozitate delicat nuanțată, acest peisaj marin al lui Steriadi confirmă opţiunea sa pentru peisagistica redată într-un registru cromatic specific impresionismului, însă interpretat într-o manieră personală, care foloseşte calităţile optice oferite de lumina solară, în funcţie de momentul zilei ales pentru a picta. Canalul navigabil interior al lagunei, ca şi edificiile ce îl străjuiesc, sunt înfăţişate prin utilizarea unei palete coloristice variate, de la accente reci de albastru şi verde, e drept folosite doar într-o mică măsură şi pentru a reda profunzimea apei şi bogăţia coroanei arborilor, până la cele calde şi luminoase: crem, galben, ocru deschis, alb, într-o intensitate coloristică modelată parcă de contactul cu lumina solară a amiezii. Anul 1913 a fost unul fast pentru Jean Alexandru Steriadi, opera sa bucurându-se de succesul binemeritat şi peste hotare, având în vedere că participarea la Expoziţia internaţională de artă de la München i-a adus artistului medalia de argint pentru lucrările «Hamali în portul Brăila» şi «Vedere din portul Brăila». Lucrarea lui Corneliu Baba, Peisaj din Veneţia, se înscrie în acelaşi registru al peisagisticii veneţiene austere specifice stilului artistului: profiluri de arhitectură cu volumetrie accentuată, utilizarea unor culori reci – griuri, ocru, negru, albastru–verde – culori care se întrepătrund în texturi dense. Este, fără îndoială, o modalitate originală, metaforică, de a reda un colţ de Veneţie fără a recurge la o pictură figurativă repetitivă şi şablonardă, o manieră menită să sublinieze individualitatea artistului, particularităţile asumate ale stilului său apreciat de critică şi de public.
