Constion (Constantin Ionescu) (cca. 1900–anii ‘70 ai secolului XX), Bărci la Veneţia (Giudecca), ulei pe carton, 35x24,5 cm, semnătura în dreapta jos: «Constion», nedatat [1940–1970], colecţie privată (România).
Constion (Constantin Ionescu) (cca. 1900–anii ‘70 ai secolului XX), Bragozzi în bazinul San Marco, ulei pe carton, 73x52 cm, semnătura în stânga jos: «Constion», nedatat [1940–1970], colecţie privat (România).
Constion (Constantin Ionescu) (cca. 1900–anii ‘70 ai secolului XX), Peisaj veneţian, ulei pe carton, 69,8x49,2 cm, semnătura în dreapta jos: «Constion», nedatat [1940–1970], colecţie privată (România).
Constion (Constantin Ionescu) (cca. 1900–anii ‘70 ai secolului XX), pictor a cărui biografie este mai puţin cunoscută, un paradox care dăinuie chiar şi în momentul în care pictura sa, tot mai apreciată, reclama nevoia tot mai acută de cunoaştere a autorului ei. Dovada este că niciun dicţionar nu îi cuprinde o fişă de artist. Problemele pornesc chiar de la numele său. Semnătura «Constion», întâlnită pe lucrările cunoscute, ilustrează un pseudonim sau acronim pentru numele real Const(antin) Ion(escu). O lucrare a pictorului, «Florăreasă», aflată într-o colecţie privată, este semnată «C. Ionescu–Constion», ceea ce indică asocierea clară a celor două nume, deci şi adevărata identitate a artistului. Durata de creaţie, dar şi de viaţă, ale artistului sunt la fel de vagi, întrucât pictorul nu obişnuia să îşi dateze lucrările. Deşi a fost un artist prolific, dintre cele peste 400 de opere cunoscute, doar 8 sunt datate. Pictura sa dezvăluie teme predilecte ale artiştilor români interbelici. Scenele de vals la Palat, viaţa rurală românească în toate formele sale încă arhaice, în care singurul element de «modernitate» sunt batozele de treierat, plasează pictura lui Constion, cel puţin prin prisma acestor abordări, în perioada precomunistă. Cele mai timpurii lucrări sunt un pastel («Cap de tânără»), din anul 1920, ce deschide seria operelor datate, urmat de o «Horă» (1922), «Iole» (1923) şi «Scenă de familie» (1928). Din anii ‘30 avem două opere datate: un pastel («Portret de tânără», 1933) şi un ulei pe carton («Natură statică cu crizanteme», 1936). Pictura «La fântână» (1952), dar şi o horă, datată precis pe verso: «Horă în Oltenia / Iulie 1971 / Constion», ne permit să urmărim, chiar dacă vag, activitatea pictorului în deceniile ce au urmat, cu un Constion nedesprins de temele sale preferate. În ultimii ani au fost realizate câteva lucrări cu interioare, dintre care una este intitulată «Atelierul artistului la Suceviţa», aflată într-o colecţie privată, fapt ce sugerează fie zona sa de origine, încă necunoscută, fie doar un periplu bucovinean. Cert este că în anul 1943 Constion avea domiciliul în Bucureşti, în «Pasagiul Victoria, Scara B, Etaj II», dar nu ştim dacă era doar locul atelierului sau domiciliul stabil. O mână de ajutor, esenţială, ne vine din presa vremii (semnalată nouă de Dan Tudor, căruia îi aducem aici mulţumirile cuvenite). Într-o cronică de critică plastică din anul 1930, Mihail Gh. Constantinescu prezenta expoziţia comună a doi tineri pictori, organizată în luna ianuarie în Sala Mozart din Bucureşti: Henry Vintilescu şi C. Constion. Cronica este lămuritoare în privinţa unor aspecte legate de viaţa artistului. În primul rând, aflăm că acesta semna şi se recomanda drept «Constion» sau «C. Constion». În al doilea rând, cunoaştem că a fost expoziţia sa de debut, bine primită de altfel. Şi, în al treilea rând, suntem informaţi despre înclinaţia pictorului spre acuarelă, relatându-se: «Astfel acele minunate acuarele foarte sugestiv intitulate: stufăriş, barca, idilă, corăbii cu pânze, crucea precum şi câteva admirabile troiţe redate într-un colorit ce marchează vechimea lor, ne face să întrevedem în debutantul de astăzi o valoare remarcabilă». Cronicarul îi observa, de asemenea, lipsa de preferinţă pentru un anume gen artistic. Constion participa, tot cu desene, şi la singurul său Salon Oficial, cel de Toamnă, din anul 1943, atunci când, sub numele real, Constantin Ionescu, a expus două lucrări: «În Deltă» şi «Iarna pe Bărăgan».
Cele opt opere datate lărgesc, prin urmare, cu mult intervalul cunoscut din cronologia activităţii pictorului. De la intrarea sa în lumea artelor (1920) până la debutul său cu o expoziţie (1930), a trecut un deceniu. Probabil că afirmarea a urmat în anii ‘30. Totuşi, se impune o rectificare necesară: Constion nu a fost doar un artist interbelic, ci a pictat probabil încă multă vreme după război, dar fără a schimba genul care l-a consacrat. Tematica abordată este diversă şi ea se regăseşte în volumul mare de lucrări cunoscute ale artistului. Constion a abordat subiecte căutate în arta de consum şi se pare că a mers pe mâna câştigătoare: peisaje veneţiene, scene orientale, scene de viaţă rurală, şatre, hore, scene de bal, târguri, interioare burgheze, flori, peisaje ş. a., foarte rar portretistică şi, doar în tinereţe, cu lucrări în pastel, datate 1920 şi 1933. Cu siguranţă, vânzările i-au permis să îşi finanţeze variatele sale excursii europene (Italia, Elveţia, Olanda, Turcia), dar şi pe cele româneşti (Balcic, Delta Dunării, Transilvania, Oltenia). Informaţiile recuperate din presa vremii ne dezvăluie o altă latură mai puţin ştiută: pictorul era cunoscut şi apreciat în perioada anilor ‘30–‘40 nu prin pictura în ulei, ci prin acuarelele sale.
Pictura sa veneţiană, în acest câmp tematic divers, revine ca o constantă, întrucât peste 10% din opera lui Constion este dedicată peisajelor veneţiene. În uleiurile pe carton sau pânză ori în acuarele au fost surprinse, în general, secvenţe de peisaj marin: iole şi bărci, acostate sau străbătând apele, dar în mod constant ilustrând în fundal clădiri emblematice din cartierele Veneţiei: Palatul Dogilor, Bazilica Santa Maria della Salute, turnul Campanile din Piaţa San Marco, etc. În unele lucrări există un echilibru între peisajul marin şi cel citadin, în altele, domină peisajul citadin, de pe acele «canaletti». Întâlnim însă şi picturi în care Constion îşi pune în valoare capacitatea de a exprima în culoare forfota uscatului şi clădirile scăldate în lumina puternică a soarelui. Periplul veneţian al pictorului se leagă, probabil, de o incursiune interbelică timpurie, posibil chiar împreună cu amicul său Henry Vintilescu, în ale cărui picturi regăsim, de asemenea, scene similare. Lucrarea «Iole», datată în 1923, poate veni în sprijinul acestei supoziţii, în anul 1930 expunând deja câteva «bărci cu pânze» în acuarelă, poate tot veneţiene. Excursia sa, până a ajunge pe tărâmurile italiene, poate fi urmărită şi prin intermediul unor lucrări de pe traseul intermediar, până în Peninsulă, prin trecerea Alpilor, munţi care apar în unele picturi pe care Constion ni le-a lăsat. Itinerariul său în Peninsulă nu s-a oprit pe coasta dalmată, ci a continuat pe ţărmul vestic, unde a pictat o serie de peisaje însorite, în Monte Solaro şi Sorrento. Cu mult talent, stăpânind desenul, tehnicile de execuţie, dar şi amestecul culorilor, Constion a dovedit că putea fi atât pictorul celor simpli, cât şi a celor cu gusturi rafinate. A reuşit, ca mulţi alţi necunoscuţi, să creeze şi opere remarcabile, relativ uşor de identificat prin amprenta personală, şi care-i stau mărturie talentului deosebit pe care l-a dovedit. Este şi cazul peisajelor sale «veneţiene», probabil printre cele mai numeroase pictate de un artist român.
Bibliografie: Mihail Gh. Constantinescu, Expoziţiile actuale – Sala Mozart, în «Universul Literar», nr. 6 (2 februarie), 1930, p. 91; Salonul Oficial de toamnă 1943. Desen, gravură, afiş, Direcţia Artelor, Bucureşti, 1943, p. 22, 43; Petre Oprea, Expozanţi la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică. 1924–1944, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti, Bucureşti 2004, p. 57; Dan Tudor, Indexul independent Tudor–Art. Vânzări publice de artă [în] România, 2005–2016, ediţia a III-a, revizuită, Gallerya.ro, Bucureşti, 2017, p. 147-149.
(fişă redactată de Cristian Ioan Popa)
