«Veneţia şi laguna veneţiană în viziunea artiştilor români ai secolului XX»: Călin Săsărman

Călin Săsărman (n. 1960), Veneţia. San Marco, ulei pe pânză, 49x73 cm, Nr. inv. 1003, semnat stânga jos în monogramă: «CS», 1982, colecţia Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia (România).

Călin Săsărman, pictor, s-a născut în 1960, într-o familie de pictori, cea a lui Sever şi a Doinei Săsărman, stabilită din 1981 la Viganello (Ticino, Elveţia). Tatăl lui Călin Săsărman, Sever Săsărman, s-a născut la Nimigea de Sus (judeţul Bistriţa Năsăud), a urmat Liceul la Năsăud, apoi Facultatea de Drept la Cluj şi a avut o activitate artistică de mare prolificitate şi recunoaştere internaţională, în Italia îndeosebi, dar şi în ţară, ca de altfel şi soţia sa, Doina Săsărman, absolventă a Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Cluj), îndrăgostită de asemenea de pictură, cu o individualitate lirică mai accentuată. Despre artistul Călin Săsărman se scria elogios, deşi extrem de concis, în 1996, în revista «Unu», publicată la Oradea: «Al treilea element familial, component al triunghiului artistic din Ticino, prezintă în creaţia lui moştenirea artistică preluată de la părinţii săi, concretizată prin esenţe, abstractizarea modelelor, limbajul simbolic al culorilor, cât şi geometrizarea liniilor», relevându-se faptul că a obţinut mai multe premii artistice, în România şi Italia. Despre cei trei artişti din familia Săsărman, se preciza: «Cu modestie şi cu talent, cu energie şi pathos artistic, pictorii români de la Viganello se impun tot mai mult prin seriozitatea şi constanţa creaţiei lor artistice, prin numeroase expoziţii, realizate în peste trei decenii de activitate, care denotă profesionalitate la cote înalte, de certă valoare artistică». În 1980 era organizată la Muzeul Judeţean Dolj din Craiova o expoziţie de familie a celor trei pictori: Călin, Doina şi Sever Săsărman, cu acest prilej fiind publicat un Catalog. Era modul celor trei de a-şi lua rămas bun de la România, nu definitiv, desigur, înainte de stabilirea lor în Elveţia şi de-a arăta că erau deja o familie în care compatibilităţile de viziune artistică le îngăduiau să expună cu succes împreună. În 2004, Călin Săsărman îi edita tatălui său, Sever Săsărman, un Catalog de pictură de 226 pagini, publicat la Viganello (Lugano). În colecţia de artă a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia se află un tablou, ulei pe pânză, al artistului Călin Săsărman, intitulat: Veneţia. San Marco (Nr. inv. 1003, 49x73 cm), datând din 1982. Este un peisaj modernist, deşi figurativ prin excelenţă, care încearcă să pună în evidenţă îndeosebi valoarea istorică a locului, cu mijloace relativ limitate, inclusiv de culoare, şi cu o reţinere sobră nebănuită la un artist tânăr şi dinamic. Redarea peisagistică esenţializată şi cu accente elegiace, care coboară în trecut, în istorie, pentru a descoperi şi înfăţişa valori culturale şi artistice perene ale oraşului lagunar, evitând abordarea decorativistă, tributară spectaculosului facil. Compoziţia picturală este denudată de artificiozitate, evită parada de culoare menită să hiperbolizeze relevanţa şi particularităţile binecunoscutelor monumente istorice veneţiene din Piaţa San Marco. Istoria pare că îl înghite/anihilează şi pe om, gondolierul aflat în prim-planul lucrării fiind înfăţişat printr-o silueta evanescentă, care vâsleşte şi îşi poartă mica ambarcaţiune pe undele domoale ale Adriaticii din bazinul San Marco, pe fundalul peisajului, ca pe o scenă se înfăţişează privitorului, concentrate într-un spaţiu redus, edificiile simbol ale arhitecturii monumentale veneţiene, binecunoscute în întreaga lume: Palazzo Ducale, Bazilica San Marco, il Campanile, Libreria Sansoviniana. Galbenul lămâie, rece, de factură modernistă, sugerează maladiile Veneţiei, oraş ameninţat de mareele ciclice şi de creşterea nivelului Adriaticii, ca şi amărăciunea artistului care pare a contagia şi privitorul.

(fişă redactată de Gabriela Mircea)