A murit Lucian Pintilie. „Toate amintirile strigă după mine să nu le uit"

„N-am alte dovezi că am trăit. Restul…

Să nu mai spuneți asta niciodată, domnule Pintilie, e un mare păcat.

Știu. Restul e un bricabrac.

Adică cum bricabrac?

Adică un bricabrac, o carte fără un proiect precis, obiecte fără nicio valoare, uzate și demodate, dar impregnate de timp, fragmente impregnate, enorm de multe hârtii, un razboi cu hârtiile.

Adică?

Adică eu am sentimentul că mă mut. Într-un alt spațiu. Nu pot încă să-l definesc. E o nouă locuință. Toate amintirile strigă după mine să nu le uit.“ (Fragment din volumul „Bricabrac“, Editura Nemira)

Institutul Cultural Român (ICR) își exprimă regretul față de dispariția marelui regizor Lucian Pintilie, care a murit, miercuri seară, la Spitalul Elias din Capitală.

Recent, reputatul regizor  a fost premiat de Institutul Cultural Român pentru excepționala activitate de promovare a culturii române, în cadrul Galei de lansare a Festivalului Filmului European desfășurată la Teatrul Național București, eveniment prin care ICR  a marcat Ziua Europei, Centenarul României și Anul European al Patrimoniului Cultural în 2018. Ceremonia a avut loc, pe 7 mai 2018, la Sala Mare a Teatrului Național București în fața unei săli arhipline. 

Ultimul premiu oferit marelui regizor, împreună cu un spectaculos trofeu (operă a apreciatului artist plastic Ioan Nemțoi), a fost înmânat de doamna Liliana Țuroiu, președintele ICR, și a fost primit, în numele regizorului, de actorul Răzvan Vasilescu, protagonist în multe dintre peliculele maestrului. 

„Am fost onorați să oferim acest premiu maestrului Lucian Pintilie, cineast român de anvergură europeană, drept recunoaștere a excepționalei sale activități de promovare a culturii române și să includem filmul O vară de neuitat în programul Festivalului”, a declarat , la eveniment, președintele ICR, Liliana Țuroiu.

Lucian Pintilie s-a născut la 9 noiembrie 1933, la Tarutino, în Basarabia, azi în Ucraina. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" (1956).

După absolvire, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti , printre care: ''Copiii soarelui'' (1961), ''Proştii sub clar de lună'' (1962), ''Cezar şi Cleopatra'' (1963), ''Biedermann şi incendiatorii'' (1964), ''Inima mea e pe înălţimi'' (1964), ''D'ale carnavalului'' (1966), ''Livada de vişini'' (1967).

În 1965, a regizat primul său film, ''Duminică la ora 6'', iar în 1968 - ''Reconstituirea'', o satiră socială neagră, interzisă în România pentru doi ani.

După interzicerea spectacolului cu piesa ''Revizorul'', în 1972 (după cea de-a treia reprezentaţie), Lucian Pintilie a primit un paşaport şi a fost îndemnat să plece din ţară, stabilindu-se în Franţa. A revenit în ţară pentru a finaliza filmările la ''De ce trag clopotele, Mitică?'' (1982), după un scenariu propriu pornind de la piesa ''D'ale carnavalului'', film ce a putut fi văzut abia după 1990.

La Paris, a debutat în 1973 cu filmul ''Le Tableau'', după Eugen Ionescu. Între 1974-1990, perioadă petrecută în exil, la Paris, Pintilie a realizat, pentru cele mai mari scene ale lumii, spectacole de mare succes, atât de teatru cât şi de operă, precum: ''Turandot'' (Carlo Gozzi), ''Trei surori'' şi ''Livada de vişini'' (Cehov), ''Cei din urmă'' şi ''Azilul de noapte'' (Gorki), ''Asta seară se improvizează'' (Pirandello), ''Tartuffe'' (Moliere), ''Flautul fermecat'' (Mozart), ''Carmen'' (Bizet) etc, potrivit site-ului aarc.ro. De asemenea, în aceeaşi perioadă, a realizat, la televiziunea iugoslavă, filmul ''Salonul nr. 6'', după nuvela omonimă a lui Cehov, film ce a avut premiera în Iugoslavia, la 1 iunie 1978.

Întors în ţară, în 1990, a regizat o serie de filme precum: ''Balanţa'' (1992), ''O vară de neuitat'' (1994), ''Prea târziu'' (1996), ''Terminus Paradis'' (1998, distins cu Premiul special al juriului la Festivalul de la Veneţia), ''După amiaza unui torţionar'' (2000), "Niki Ardelean, colonel în rezervă" (2003), scurtmetrajul ''Tertium non datur'' (2006), după nuvela lui Vasile Voiculescu, ''Capul de zimbru''.

Pentru filmul ''Duminică la ora 6'' a primit mai multe premii internaţionale, iar o serie de filme au fost selecţionate la Festivalul de la Cannes: "Reconstituirea", "Salonul nr. 6", "O vară de neuitat", "Prea târziu". La Festivalul de Film de la Veneţia, din 2001, a fost prezentat filmul "După amiaza unui torţionar". Filmul "Niki Ardelean, colonel în rezervă" a fost prezentat în 2003 la Festivalul de la Cannes şi a constituit punctul de atracţie al Festivalului de film românesc de la Londra (9-14 octombrie 2003), primul de acest fel în Marea Britanie. Co-producţia româno-franceză "Tertium non datur" a fost prezentată în premieră mondială la Festivalul de la Berlin (9-19 februarie 2006).

În 1992, a publicat volumul "Patru scenarii", iar în noiembrie 2003 a avut loc lansarea volumului autobiografic intitulat "Bricabrac".

În iunie 2013, cineastul Lucian Pintilie a participat, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), la lansarea DVD-ului intitulat "Pintilie. Cineast", care include toate cele 11 filme realizate în cariera sa, precum şi un disc cu durata de 200 de minute cu materiale ce recompun un portret al celui ce a readus mereu filmul românesc în prim planul vieţii culturale: lecţii de cinema, conferinţe de presă, colocvii, emisiuni TV, omagii şi retrospective.

Printre evenimentele cuprinse în cadrul ediţiei 2017 a Bucharest International Film Festival (BIFF), s-a numărat şi lansarea volumului "Bricabrac", de Lucian Pintilie, în varianta revizuită.

A primit Premiul de Excelenţă al cinematografiei române (2002), Premiul Gopo pentru întreaga operă (2007), Ordinul Naţional "Steaua României" în Grad de Mare Cruce (2008) din partea Preşedintelui Traian Băsescu, Premiul pentru cea mai bună carte străină despre film ("Bricabrac") (2010) din partea Sindicatului criticilor de film francez, Premiul de Excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (2011). 

Dumnezeu să îl odihnească!