Studii Româneşti la Universitatea Carolină din Praga

Studii Româneşti la Universitatea Carolină din Praga

de Libuše Valentová

Peste un an, în 2017, Facultatea de Litere a Universităţii Caroline va comemora o însemnată aniversare: o sută trezeci şi cinci de ani de la înfiinţarea Studiilor Româneşti la Praga. Cel care a introdus limba română la Praga a fost însuşi întemeietorul romanisticii la universitatea pragheză, profesorul Jan (Ioan) Urban Jarník (1848-1923).

Pentru prima dată a intrat în contact cu limba română pe vremea studiilor sale la Universitatea din Viena, datorită lui Franjo Miklošiè, iar apoi ca bursier la Paris, unde se împrietenise cu colegul său de studii român, Constantin Georgian. În 1882, fiind numit profesor la Catedra de Limbi romanice la Universitatea din Praga, a început să ţină şi un curs de română. Astfel, Universitatea Carolină a devenit a cincea instituţie de învăţământ superior din afara României (după cele de la Petrograd, Torino, Budapesta şi Viena), la care se putea studia această limbă. Interesul filologului praghez se îndrepta nu numai spre lingvistica romanică, ci şi spre literatura şi folclorul româneşti. În cursul unei vizite la Bucureşti, în primăvara anului 1879, Jarník a intrat în contact cu cei mai de seamă membri ai Societăţii literare Junimea (T. Maiorescu, M. Eminescu, B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol), iar la propunerea lui A. Odobescu a fost ales membrucorespondent al nou întemeiatei Academii Române. Colaborarea lui Jarník cu poetul şi folcloristul Andrei Bârseanu a fost deosebit de fructuoasă pentru folcloristica română, deoarece antologia lor Doine şi strigături din Ardeal, din 1885, îşi păstrează până acum valoarea uneia dintre cele mai importante colecţii de folclor. Profesorul de la Praga a colaborat, de asemenea, cu prima publicaţie din România destinată culturii populare, Şezătoarea (1892-1929), întreţinând o vie corespondenţă cu folcloristul român Artur Gorovei, care a scris despre el, după dispariţia sa, adică în 1923: „Ne-a iubit cu toată patima şi s-a identificat cu sufletul nostru."

O atmosferă deosebit de favorabilă amplificării relaţiilor culturale dintre cele două ţări s-a instaurat după întemeierea Cehoslovaciei şi desăvârşirea unităţii statale a României, un imbold important reprezentând încheierea Micii Înţelegeri (1920-1921). Câtorva filologi şi ziarişti cehi li s-au creat condiţii pentru a studia la Universitatea din Bucureşti. Este vorba, printre alţii, de o fostă studentă a lui Jarník, d-na Jindra Hušková-Flajšhansová, cea care a introdus pe la mijlocul anilor '20 studiul limbii şi literaturii române la Universitatea din Bratislava. În anul 1927, la Praga a luat fiinţă Institutul cehoslovaco-român, al cărui preşedinte a fost ales abatele Metod Zavoral de la Mănăstirea Strahov din Praga. La întemeierea bibliotecii Institutului a contribuit şi prietenul devotat al Cehoslovaciei, profesorul Nicolae Iorga, care, cu câţiva ani în urmă, a oferit Societăţii cehoslovacoromâne în curs de formare un număr de cărţi din partea Casei Şcoalelor din România. Activităţile culturale ale Institutului cehoslovaco-român au fost susţinute de Ministerul Învăţământului din ţara noastră, dar şi de Ambasada României, unde în anii 1927-1928 a lucrat ca ataşat de presă poetul Lucian Blaga. Din anul 1919, pe post de lector de limba română la Universitatea Carolină a activat Gheorghe (Jiøí) Staca (1884-1958), aromân de origine, stabilit în Cehoslovacia, devenit mai târziu profesor de spaniolă, italiană şi română la Academia Comercială din Praga. Lui i se datorează primul ghid de conversaţie Cehul printre români (Èech mezi Rumuny, 1938), precum şi adunarea materialului pentru un dicţionar român-ceh de mărime medie care însă a apărut abia în 1961 (Slovník rumunsko-èesky, 1033 de pagini, util şi folosit până astăzi). La Catedra de Limbi romanice a Facultăţii de Litere din Praga şi-a desfăşurat lunga sa activitate ştiinţifică şi profesorul Maxmilián Krepinsky (1878-1971), orientat mai ales spre studiul influenţelor slave asupra verbelor şi asupra prepoziţiilor româneşti (O nìkterych rumunskych vazbách pøedložkovych slovanského pùvodu, 1923; Influence slave sur le verbe roumain, 1939).

De asemenea, şi la Universitatea din Brno, capitala Moraviei, a fost introdus studiul limbii române, datorită lui Hertvík Jarník (1888-1938), fiul întemeietorului studiilor româneşti din ţara noastră, profesor de filologie romanică şi directorul Seminarului romanic al Facultăţii de Litere din Brno. Din anul 1924, Hertvík Jarník ţinea la această facultate cursuri de română, completate de interpretări de texte. Până la moartea sa prematură, acest mare cunoscător al limbii române şi al graiurilor româneşti se ocupa, în cadrul Asociaţiei ceho-române din Brno, de organizarea unor acţiuni culturale şi ştiinţifice pentru un public larg.

După Al Doilea Război Mondial, relaţiile dintre Cehoslovacia şi România se dezvoltă intens în toate domeniile, inclusiv şi în cel al învăţământului. În anul universitar 1950-1951, la Facultatea de Litere a Universităţii Caroline, în cadrul Catedrei de Limbi romanice, ia fiinţă o secţie de sine stătătoare de limba şi literatura română, la înfiinţarea căreia a contribuit substanţial Marie Kavková (1921-2000), eminent istoric literar şi pedagog, autoare a unei serii întregi de cursuri universitare şi antologii de texte, dar şi o renumită traducătoare care a dat la dispoziţia publicului cititor din Cehia un număr impresionant de traduceri, atât din literatura clasică (basme populare, I. L. Caragiale, L. Rebreanu, T. Arghezi, G. Călinescu, I. M. Sadoveanu, Cezar Petrescu), cât şi din cea contemporană (D. R. Popescu, Petru Popescu, Ana Blandiana ş.a.). În calitate de coordonator, profesoara Kavková a publicat primul Dicţionar al scriitorilor români în limba cehă, apărut la editura pragheză Odeon în 1984. De la începutul anilor şaizeci, în Secţia de Română a Facultăţii de Litere din Praga îsi desfăşoară activitatea sa pedagogică şi ştiinţifică lingvistul Jirí Felix (n. 1931), în perioada 1979-2002 şeful secţiei, autor al unui manual modern de limba română apărut în trei ediţii şi mereu folosit de cehii care doresc să înveţe româneşte - Limba română fără profesor, precum şi autor de dicţionare, de ghiduri de conversaţiei şi de o serie de studii de specialitate consacrate limbii române. Domnia sa mai ţine cursuri de română organizate de către Institutul Cultural Român din Praga. Celor doi reprezentanţi ai românisticii pragheze le-a fost decernat titlul de profesor honoris causa de către Universitatea din Bucureşti, şi anume Mariei Kavková în 1994, iar lui Jiøí Felix în 1998.

De cinci ani, Secţia de Română face parte din Catedra de studii sud-est europene din cadrul Facultăţii de Litere, fiind reprezentată de trei cadre didactice: un istoric literar, un specialist pentru predarea limbii române, un lector din România. Concursul de admitere se organizează în fiecare an. În prezent, la studiul de licenţă (trei ani) şi la masterat (următorii doi ani) sunt înscrişi circa 15 studenţi, iar cursul facultativ de limba română îl urmează un număr variabil de studenţi provenind de la alte catedre sau chiar de la alte facultăţi. Cu ce motivaţii se decid ei să înveţe româneşte? Interesant lucru, în ultimii treizeci de ani, printre candidaţii la studiul limbii române s-au prezentat foarte puţini studenţi de etnie română, deşi, după actualele date statistice, în Cehia trăiesc aproximativ 6.000-7.000 de români. Însă copiii din familiile româneşti stabilite la noi preferă alte cariere, studiind la Academia de Ştiinţe Economice, Facultatea de Drept sau Ştiinţele Naturii, ceea ce pare o decizie raţională, fiindcă limba română tot nu o uită, vorbind-o acasă, şi frecventând, de exemplu, cercuri de muzică şi dansuri populare. În ceea ce priveşte motivele studenţilor cehi pentru a se înscrie la secţia de română, acestea pot fi diferite: 1) cele lingvistice (înrudirea limbii române cu alte limbi romanice - franceza, spaniola, italiana), sau, în schimb caracterul ei oarecum „exotic" („sună altfel decât celelalte limbi romanice"; „sună foarte melodios"; prin anumite trăsături aminteşte chiar şi limba cehă: cazuri la substantiv, elemente slave din lexic etc.); 2) cele geograficoetnologice (unii tineri s-au îndrăgostit pur şi simplu de România străbătândo în lung şi lat şi descoperind valori care în alte părţi nu există sau sunt pe cale de dispariţie; 3) cele culturale (provenind dinspre literatură, film sau teatru, de felul „am citit tot ce a fost tradus din Mircea Eliade..."; „m-ar interesa această literatură încă relativ puţin cunoscută la noi..."; „îmi plac filmele din «noul val» al cinematografiei române..."); 4) cele pragmatice (ceea ce observăm abia în ultima vreme, de când am fost încorporaţi la Catedra de studiii sud-est europene: absolvenţii acestei Catedre găsesc relativ uşor serviciu în diplomaţie, în diverse organizaţii şi organisme internaţionale, umanitare etc.).

În general, studenţii din secţia română optează pentru încă o disciplină filologică (ceha, italiana, polona, maghiara etc.). Masteratul se termină cu un Examen de Stat şi cu susţinerea unei lucrări de diplomă (atunci când româna este disciplina principală). În ultimii ani, interesul studenţilor avansaţi s-a îndreptat cel mai des către teme literare (dramaturgia lui Mircea Eliade, literatura închisorilor din România, exilul literar românesc din Franţa şi din America), dar uneori şi către cele lingvistice (sinonimia de origine slavă şi non-slavă din limba română, studii contrastive privind limbile spaniolă şi română etc.). Aşa cum am menţionat mai sus, absolvenţii noştri pot lucra în serviciul diplomatic, dar şi la firme comerciale, în învăţământ sau ca translatori. Pe noi, foştii lor profesori de filologie, ne bucură faptul că unii dintre ei se dedică cu dăruire şi entuziasm traducerilor literare, optând mai ales pentru scriitorii contemporani, cum ar fi Anca Maria Mosora, Florin Lăzărescu, Adina Rosetti, Filip Florian, Liviu Antonesei, Ovidiu Nimigean, Simona Popescu, Gianina Cărbunariu, Gabriel Pintilei ş.a. Noile traduceri apar, înainte de toate, în reviste literare ceheşti şi într-o foarte populară revistă electronică, www.iliteratura.cz.

Secţia de română se ocupă nu numai de munca pedagogică, ci şi de organizarea unor importante acţiuni ştiinţifice, printre care o menţiune specială merită cele cinci Colocvii Internaţionale de Studii Româneşti în Cehia, ale căror teme, dezbătute de românişti din Cehia, Slovacia, România, Republica Moldova, Italia, Ungaria şi Polonia au fost următoarele: I - „Starea actuală a Studiilor Româneşti în Europa" (2005), II - „Mircea Eliade în context european" (2006), III - „Ipostaze ale identităţii româneşti" (2008), IV - „Literatura română nonfiction ieri şi azi" (2013), V - „Traducere între limbă, cultură şi istorie" (2016). Comunicările prezentate la aceste întâlniri ale specialiştilor europeni din domeniul românisticii sunt cuprinse în volumele publicate de Asociaţia Cehia-România, în colaborare cu Secţia de Română din Praga.

După această trecere în revistă a trecutului şi a prezentului studiilor româneşti din Praga, aş mai dori să răspund la întrebarea, ce trebuie să facem ca studiul limbii române să avanseze cât mai repede şi cât mai eficient? Deşi metodica predării limbilor străine nu este specialitatea mea, totuşi, printr-o experienţă îndelungată am ajuns la câteva cerinţe de ordin practic: 1) Prezenţa permanentă a unui lector român, pe toată durata studiului. Din fericire, această „conditio sine qua non" este asigurată, la noi, printr-un acord interguvernamental româno-ceh, intrat în vigoare încă din 1965. 2) Folosirea permanentă - şi aş mai adăuga chiar exclusivă - a limbii române ca mijloc de comunicare între lector şi studenţi, deci evitarea explicaţiilor şi conversaţiilor în engleză, franceză etc. 3) Un număr suficient de curs practic. Deocamdată avem patru ore de limbă în primii trei ani, dar numai două ore la masterat. După părerea mea, în cazul acesta trebuie neapărat să ne gândim la o modificare a programei de studii. 4) Căutarea unor motivaţii noi pentru studiul limbii: este vorba de texte literare atrăgătoare, cântece, filme şi spectacole româneşti. La capitolul acesta colaborăm eficient, de zece ani, cu Institutul Cultural din Praga. 5) Stagii de studii la universităţile din România. În această privinţă, situaţia noastră este favorabilă deoarece dispunem de 27 de luni-bursă pentru fiecare an universitar, tot datorită acordului dintre ministerele educaţiei din România şi din Cehia, şi, în afară de aceasta, mai avem dreptul la patru locuri pentru bursieri, la Cursuri de Vară de Limba Română în România. În felul acesta, studenţii noştri pot pleca la stagii sau la cursuri de vară la Bucureşti, la Cluj, la Iaşi, la Timişoara, la Craiova. Acolo se întâlnesc cu specialiştii din domeniul „Limba română - limbă străină" care nu numai acordă grija necesară studenţilor veniţi din alte ţări, dar pe lângă aceasta produc numeroase manuale, caiete de exerciţii şi alte instrumente de lucru extrem de utile şi nouă, care predăm limba şi literatura română în străinătate.

În încheiere aş dori sa-mi exprim ferma convingere că studiile româneşti din Cehia nu îmbătrânesc după cei 135 de ani de existenţă şi că şi în anii următori îşi vor continua cu succes activităţile pedagogice şi ştiinţifice, promovând cultura română în mediul ceh şi contribuind în felul acesta la o mai bună cunoaştere între cehi şi români.

Articol publicat în România Literară, nr. 43/2016.