În textul următor vrem să prezentăm un obicei interesant din nord-vestul Transilvaniei – România despre cum se sărbătorește ziua de 1 mai. De asemenea, acest obicei este oarecum similar ,,Arminden-ului”, practicat pe tot teritoriul României, la 1 mai în Transilvania, Banat, Bucovina și Moldova, la 23 aprilie în Muntenia și Oltenia și la Rusalii în Țara Lăpușului.Obiceiul „maioșurilor” este un simbol al renașterii naturii. Acest obicei a fost organizat în grupuri de băieți, care așezau în poarta fetelor nemăritate copaci sau crengi, fiind o onoare pentru băieți, dar și mai mult pentru fete. Copacii trebuiau să fie înalți, curățați la bază, iar la vârf împodobiți cu hârtie creponată, colorată, uneori cu dulciuri sau diferite cadouri pentru fete.
Băieții așezau copacii împodobiți în poarta sau gardul fetelor, fără să fie văzuți, noaptea sau în zori.Crengile împodobite, băieții le așezau la iubitele și la fetele din familiile lor.„Maioșurile” trebuiau să fie așezate în noaptea de 30 aprilie spre 1 mai și păzite până în zori de băieți, ca nu cumva un alt grup să îndepărteze copacul deja existent și să îl înlocuiască, deoarece cel inițial era așezat de iubitul fetei în poarta acesteia. Copacii așezați sau crengile erau de plop, dar și liliac. În perioada interbelică, a apărut serenada la poarta fetelor, iar ca semn „de primire a serenadei” fetele aprindeau un băț de chibrit. După serenadă, fetele au ieșit în poartă oferind vin băieților.Poarta fetelor nemăritate sau fără „drăguț” era legată cu sârmă, ca acestea să nu poată ieși din curte.
La poarta acestora deseori erau așezați mai mulți copaci în semn de concureță pentru fete.Unele comunități maghiare din România, aveau în centrul satului așezat un copac împodobit în această zi, în vârfului căruia așezau diferite podoabe și o sticlă de pălincă, iar cel care se urca până în vârful pomului primea pălincă recompensă. Uneori în sticlă se afla doar apă cu ardei iute. Ca să fie mai greu de ajuns în vârf, copacul era curățat de scoarță și uns cu untură sau miere. După ce tânărul reușea să coboare, copacul era doborât, și se ținea o „petrecere” în cinstea tânărului. Tot satul era în același loc, dansând în straie autentice.
Fragment dintr-un material conceput de profesorii: Adela Filip; Radu David și elevele: Silvia Suth; Adela Pal și Cristiana Rotar de la Colegiul Național ”Ioan Slavici” din Satu Mare – România.
Foto: Autorii textului.
Mai multe fotografii AICI
