La începutul primăverii – cel puțin a celei din inimi - vă invităm să sărbătoriți alături de noi Mărțișorul și să-i citiți sau recitiți înțelesurile în textul de mai jos. Pentru prietenii și publicul polonez am pregătit o surpriză dublă: alături de simpaticul Szymon Góralczyk îi invităm să afle povestea îndrăgitei sărbători din România, Mărțișorul, în filmul pregătit aici: https://youtu.be/TD3PkkDLg0s
Ce este Mărțișorul?
În România, asta știe toată lumea. E un obicei strămoșesc, un semn de primăvară, îl pui în piept de 1 martie, îl oferi…
De ce de 1 martie? Există specialiști care pretind că a existat un calendar vechi, care începea primăvara, de 1 martie. Principalul lor argument este numele unor luni: septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie. Adică a șaptea, a opta, a noua și a zecea lună, socotind după luna martie, luna începuturilor, luna unui timp „puternic” și „bun”.
Și, de fapt, ce e Mărțișorul? Mărțișorul este un obiect folosit în cadrul unui obicei care, la fel ca alte obiceiuri, se bazează pe credințe și practici care diferă de la o zonă la alta.
În sate, sărbătoarea de 1 martie se numea Mărțișor, Baba Dochia sau Dragobete, cap de primăvară. Mărțișor, după numele lunii, Baba Dochia după cuvioasa muceniță Evdochia serbată de Biserică în această zi și Dragobete după numele unei sărbători care, în anumite zone, se ținea în ziua de 24 februarie. Era sărbătoarea îndrăgostiților, ziua în care se împerechează păsările, un fel de Sf. Valentin la români. Unele legende îl prezintă pe Dragobete ca fiul Babei Dochia. Despre Baba Dochia există multe legende care se leagă de originile unor izvoare sau stânci. Firul roșu care le leagă este că o femeie moare urcând primăvara, prea devreme, la munte.
A fost cândva o babă care avea o noră. Baba nu scăpa nicio ocazie ca să-și năpăstuiască nora. Legendele spun că odată, la un 1 martie, baba și –a trimis nora după fragi, sau, în altă legendă, se spune că a trimis-o la râu, să spele lână. Și nu oricum: să facă lâna albă dacă era neagră și, dacă era albă, s-o facă neagră din spălat. În funcție de legendă, pe noră o ajută Dumnezeu, Sf. Petru, un voinic sau un înger. Succesul norei o face pe babă să creadă că a venit primăvara. Își pune 12 cojoace de blană și urcă împreună cu oile la munte. Acolo, fie că este prea cald, fie prea frig; plouă și ninge de i se udă cojoacele. În ambele cazuri, le dezbracă, rând pe rând. Când rămâne în cămașă, vine gerul și o îngheață. Sloiul se preface mai apoi în stâncă.
În unele variante, oamenii o avertizează pe babă că în martie timpul este schimbător. Dar ea nu-și amână plecarea la munte și vorbește urât despre Mărțișor. Acesta, auzind-o cum vorbește, împrumută de la luna februarie două zile reci ca să o pedepsească (februarie are 28 de zile) și o îngheață.
Într-o altă legendă despre Baba Dochia, voinicul care o ajută pe noră îi dă o anumită piatră cu care să spele lâna. Când e pusă în apă, piatra degajă o spumă roșie ca sângele și apa începe să clocotească.
Uneori, nora lipsește pur și simplu din povești, așa că baba urcă la munte fără un motiv. Își ia cu ea furca, fusul, un caier de lână. Acest amănunt este important având în vedere că în ziua de Baba Dochia femeile nu lucrau nimic altceva în afară de tors.
Se zice că serbarea prin nelucrare se face pentru a domoli mânia babei Dochia și frigul de primăvară, ca să nu zacă nimeni din casă de vărsat sau să moară înecat.
Ce fac femeile de 1 martie? Cum spuneam, nu lucrează; dacă sunt tinere își fac Dragobete. Mamele răsucesc fir de mărțișor roșu și alb pentru copii, dar nu numai pentru ei. Firul este de lână, bumbac sau arnici. Firul se lega la gâtul sau la mâna copiilor. Femeile legau mărțișor nu numai la copii, ci și la toți membrii familiei sau la porc, la cornul vitei, la cloșcă, la doniță… Adică șă protejeze prin cercuri magice tot. Înainte să dispară, la sate a pătruns moda mărțișorului împletit din fire de mătase. Îl făceau fetele, foarte des, pentru feciori. Sunt locuri unde purtau mărțișor și fetele tinere și nevestele.
Exista și practica de a atârna de șnur o monedă. Șnurul era purtat pentru noroc și sănătate. Fetele îl purtau să nu aibă tenul pătat. Îl dezbrăcau la 7, 9 sau 12 zile după 1 martie, când înflorește vișinul sau trandafirul, când sosesc berzele sau rândunelele.
După 1 martie vin Zilele Babei. Sunt 9 sau 12 la număr, câte au fost și cojoacele. Timpul e schimbător. După zilele babelor urmează cele ale moșilor. Acum timpul se stabilizează. A venit primăvara!
Diferențele dintre mărțișorul din sat și cel din oraș s-au accentuat în ultimele două sute de ani. La 1800 era șnur și monedă, atât la oraș cât și la sat. La începutul secolului XIX, ce descoperă orașul? Răzuiește o față a banului și scrijelește 18… Urmează moda brelocului de aur, de argint sau, pentru cei mai amărâți, de dublé. Brelocuri cu semne de noroc: trifoi cu patru foi, purceluși, cărți de joc, zaruri. Tinerii încep să ofere mărțișoare fetelor pe care le iubesc. Așa eșuează mărțișorul în câmpul dragostei. Acum intră în repertoriul mărțișorului inima. Încet-încet, obiceiul mărțișorului se laicizează, mai ales odată cu venirea comuniștilor. Magia mărțișorului dispare.
Cândva, oamenii credeau în puterea magică a mărțișorului , acum nu mai cred, Cândva, credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace și a înghețat. Acum nu mai cred. Și nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.
(După un text original de Irina Nicolau, Muzeul Național al Țăranului Român)
