Casa albastră, văzută de maestrul Ștefan Câlția

Cum să nu-ți vopsești casa în albastru? Uită-te cum arată floarea de cicoare în verdele ierbii, dimineața. Dumnezeu le-a rânduit în așa fel încât albul acela creează un pasaj între albastru și complementara lui, galbenul... dacă era numai albastru și galben, ar fi fost o poveste de artă fauvistă”, spune Ștefan Câlția, descriind miracolul cotidian al naturii.

Teii plantați în copilărie, stejarul nepoatei Ileana, frumusețea unui buchet de flori de câmp, războiul de țesut al bunicii, ceaiurile din 14 plante preparate de mama pictorului (ceai de „vrăji”), Psaltirea bunicii, iată elementele unui univers fascinant, magic, de vis, universul rural de la Șona, universul copilăriei artistului, satul de basm unde Ștefan Câlția trăiește, și, prin extensie, universul rural românesc, ce a alimentat de-a lungul timpului arta unică a pictorului.

Întâi sunt muzica și arhitectura, apoi vine pictura, așa simt eu; pictura se așează pe ceva și teatrul umple golul dintre ele”, spune artistul, evocând prietenia de o viață cu compozitorul Vasile Șirli, care a vizitat Șona, însoțit de regizorul Silviu Purcărete. Respectul pe care pictorul îl are pentru arhitectură se împletește cu tandrețea pentru Livia, soția artistului, arhitectă, cea care ține în ordine acest paradis rural ca un spirit tutelar, o zeiță a casei albastre, acest „castel” al frumuseții, ce garantează perpetuarea acestor miracole.

În 15 mai, maestrul Ștefan Câlția împlinește 78 de ani. O viață dedicată frumuseții și păstrării autenticității satului românesc, o valoare incontestabilă din care arta lui Ștefan Câlția s-a inspirat de-a lungul deceniilor. 

La mulți ani, maestre, și multă inspirație în continuare!