Busola literară - „Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață ”, de Radu Cosașu

„Busola literară” – nou proiect de promovare a literaturii contemporane românești în Polonia

Busola literară – se dorește a fi o călăuză prin atelierele creatoare ale scriitorilor români contemporani încă nedescoperiți de publicul polonez sau ale căror noi cărți nu și-au găsit încă drumul spre Polonia. Busola dezvăluie calea cea mai scurtă spre punctul cardinal al literaturii bune, îndemnând cititorii, traducătorii și editorii polonezi la expediții prin noi ținuturi ale imaginației literare românești.

Busola ne indică azi:

SUPRAVIEȚUIRILE 6. ÎN JUNGLA UNUI BLOC DE GHEAȚĂ, de Radu Cosașu

În jungla unui bloc de gheață, jurnalul ținut de autor folosind ca materie primă știri din ziare, cronică a anilor 1968-1969, reia textul revăzut din Un august pe un bloc de gheață(1971, reeditat în 2003), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, integrându-l ca al șaselea volum din ciclul Supraviețuirilor. Autorul literarizează fapte jurnalistice diverse, potrivindu-le propriei subiectivități, realizând cu subtilitate o construcție de semnificații majore.

“Se spune prea des şi prea nedrept că ziaristul e omul eforturilor scurte şi superficiale, că tenacităţile aparţin doar autorilor de romane-fluvii, că jurnalistul e consemnat pe viaţă în cazarma cotidianului cenuşiu şi a faptului de trei parale, din care doar câte un Flaubert (Doamna Bovary), câte un Tolstoi (Anna Karenina) ştiu a scoate câte un palat. Ziaristul e o efemeridă, ziaristul e duşmanul numărul unu al literaturii. Ziaristul e un paria, ziaristul e un sclav pe galera zilei. Ziaristul n-are..., nu e..., nu e..., nu poate fi..., dar câte lucruri urâte nu se spun despre noi, cei care n-avem alt păcat decât că respirăm odată cu lumea şi ne mărginim la veştile ei. Eu am degetele negre de cerneala ziarelor devorate; mi-e dragă această murdărie; sunt vârât cu mâinile până la coate în colecţiile de reviste ale lumii şi le cunosc până la ştirile de două rânduri, până la mâlul fertil din care se înalţă neîncetat aburul vieţii pe pământ. Îmi place să stau la coadă pentru ziare. Caut Sportul şi Scânteia, şi Contemporanul, şi Lumea, la prima oră; spre prânz nu mai au acelaşi farmec, le cunosc prea mulţi - şi mă simt ca un bărbat în serie cu alţi o sută în jurul aceleiaşi femei. Caut Le Monde-ul de la gară până la Piaţa Palatului şi mor dacă l-am pierdut, ca după o întâlnire ratată într-un parc pustiu, iarna. Nu ţin la abonamente - sunt prea comode, exclud vânătoarea de dimineaţă; îmi place să am ziare multe la mine, le prefer florilor - nu au parfumul lor, tainele lor. Am locurile mele unde le răsfoiesc, orele de noapte când le "operez", când le tai, când le arunc, când le dau la câini - chirurg lunatic care vede fantome acolo unde nu-s decât fapte diverse, basme acolo unde nu-i nimic, doar explozia unui primus sau un turism strivit de un platan, viaţă acolo unde nu-i decât circulaţie rară de reni şi sănii pe un bloc de gheaţă”. [Radu Cosașu, Prefaţa volumului]

Coordonatele de localizare a cărții:

Editura Polirom, Iași, 2007, 240 pg.

Cine este Radu Cosașu?

Remarcabil scriitor, gazetar sportiv și de film, unul dintre cei mai apreciaţi scriitori români contemporani, Radu Cosașu s-a născut pe 29 octombrie 1930, în Bacău, cu numele originar Oscar Rohrlich. A debutat în 1952 cu volumul Servim Republica Populară Română (volum publicat sub pseudonimul Radu Costin). Au urmat: Opiniile unui pământean (1957), Lumină (1959), Energii (1960), Nopțile tovarășilor mei (1962), Omul, după 33 de ani, scapă (1963), Maimuțele personale (1968), Un august pe un bloc de viață (1971). Între anii 1968-1987 a fost redactor al revistei Cinema, iar în 1972 a publicat volumul intitulat Viața în filmele de cinema. De-a lungul activității sale profesionale a dedicat nenumărate materiale cinemaului în rubricile sale din revistele România literară, Dilema și Dilema veche, În perioada 1973-1989 a publicat un ciclu de nuvele (în şase volume) intitulat Supravieţuiri (Editura Cartea Românească) şi inspirat din experienţa sa politică şi literară, pus sub semnul unei consecvente autocritici duse pînă la autoironie. După 1989, aceste Supravieţuiri, fără modificări oportuniste, la zi, au fost montate într-o ordine cronologică, permiţînd o nouă lectură, în sensul clasic al unei „educaţii sentimentale”, precum şi în cel postmodern al autoficţiunii. Din 1997 semnează o rubrică săptămînală în ProSport, apoi, pînă în prezent, în Gazeta Sporturilor. Este cofondator, alături de Andrei Pleşu, Tita Chiper şi Zigu Ornea, în anul 1993, al revistei săptămânale de cultură Dilema, care din 2004 apare sub noua denumire – Dilema veche.
Editura Polirom a inițiat în 2008 seria Opere, în care a reunit o mare parte din scrierile lui Radu Cosașu: Opere I. Maimuţele personale • Poveşti pentru a-mi îmblînzi iubita • Alţi doi ani pe un bloc de gheaţă (2008), Opere II. O vieţuire cu Stan şi Bran • Sonatine (2009), Opere III. Cinci ani cu Belphegor • Mătuşile din Tel Aviv (2009), Opere IV. Supravieţuirile: 1. Rămăşiţele mic-burgheze • 2. Armata mea de cavalerie (2011), Opere V. Supravieţuirile: 3. Logica (2013), Opere VI. Supravieţuirile: 4. Pe vremea cînd nu mă gîndeam la moarte • 5. Gărgăunii (2014), Viaţa ficţiunii după o revoluţie (2016; Premiul pentru proză al Radio România Cultural, 2017, Premiul pentru proză al revistei Observator cultural, 2017), Fotbal plus ai mei şi ai noştri (2017) și Anti-damblale (2018). Alte volume ale sale, publicate la alte edituri sunt: Ocolul Pământului în 100 de știri (1974), O supraviețuire cu OSCAR (1997), ÎnSISIFicarea la noi pe Boteanu (1998), Autodenunțuri și precizări (2001).
I-au fost decernate numeroase premii: Premiul „Ion Creangă” al Academiei (1973), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1971, 1981), Premiul „Felix Aderca” (1999), Premiul Naţional pentru Literatură al Uniunii Scriitorilor (2007), Premiul pentru literatură la Gala Premiilor „Flacăra” (2010), Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, din partea revistei Observator cultural (2010), Premiul de excelenţă la Gala Premiilor „Ioan Chirilă”, rezervate gazetarilor sportivi (2010), Premiul pentru „Proză” la Gala Premiilor Radio România Cultural și Gala Premiilor Observator cultural din 2017, Premiul Opera Omnia în cadrul Galei Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2017, la ediţia I a Premiului „Constantin Ţoiu”. De asemenea, în cadrul celei de-a 14-a ediţii a Galei Premiilor de Film Gopo din iunie 2020, i-a fost decernat un premiu special pentru cariera deopotrivă excepţională şi îndelungată. La 30 martie 2004 a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, conferit de Preşedinţia României.

Conduși de busolă, Veni, legi, dixi (ah, latina: am ajuns, am citit, am spus):

„O lectură dez-alienantă – așa i-aș spune cărții făcute de Cosașu din știri de ziar. În dublu sens: acela al felului în care Cosașu citește și comentează știrile (intim, patetic, familiar, foarte uman) și acela al felului în care le transmite mai departe, către cititorul său.Care o fi el. Și care, întâmplător, în momentul de față are de-a face cu o presă care își pierde umanitatea și online, și in paper. Și care, pe scurt, are nevoie de indivizi precum Cosașu pentru a recupera, reabilita sau inventa acea umanitate. [Mihai Iovănel, Gândul]

„Întocmai ca paginile de efemeride din care se inspiră acest volum, el poate fi recitit cu o încântare constantă [...], este un bun argument pentru literatura minimalistă și miniaturală, care nu-și propune să fie totală și care izbutește să fie exact ce vrea să fie”. [Ana Chirițoiu, Noua literatură]

„Radu Cosașu adaugă Supravietuirilor un volum mai amar, în care tăieturile și asamblajele jurnalistice freamată de anxietate, iar nu de frivolitate. E de reținut fantastica orchestrare a faptelor diverse, ridicarea efemerului jurnalistic la rang de detaliu reflector al universalului, metafizica în marginea accidentalului și, în fine, marea artă, supremă a scriitorului”. [Adina Dinițoiu, Observator Cultural]

„Autorul Supraviețuirilor – operă fundamentală a literaturii noastre – e din categoria celor fără categorie; a celor care resping ierarhia, birocrația literelor”. [Lucian Raicu]

„Darul de a povesti al lui Radu Cosașu (și are ce povesti) îl așază pe autor printre marii noștri prozatori. Cehii îi au pe Hrabal și Kundera, albanezii pe Kadare, ungurii pe Imre Kertesz, noi pe Cosașu. Așa că nu s-ar putea spune c-o ducem rău”. [Ștefan Agopian]

Vreți să vă convingeți? Busola vă dezvăluie un fragment din carte:

„FEBRUARIE ‘69

Zece zile de închisoare pentru Chr. Laheurte, cel care şi-a omorât pisica, aruncând-o pe fereastră, de la etajul patru. „Dar de 50 de ani, medicii n-au găsit mijlocul de a preveni lepra şi sunt incapabili să cultive în laborator microbul ei; nu s-a găsit un animal capabil să contracteze lepra.” Un cascador francez, Rémy Julienne, aleargă pe un acoperiş cu o maşină la 100 km/oră şi sare cu ea pe un alt acoperiş, la 23 de metri distanţă. Pernă electrică avertizoare plasată în pat, sub rinichii copiilor enuretici, în timpul somnului; la cea mai mică intenţie de a urina, se declanşează o sonerie care creează un reflex inhibator. Intervenţie chirurgicală la Nantes pentru a extrage din urechea unui marinar o compresă uitată de doctor, din ianuarie 1963, cu prilejul unei operaţii.”... [citește mai departe aici]

Vă așteptăm impresiile de lectură pe adresa warszawa@icr.ro!