„Busola literară” – nou proiect de promovare a literaturii contemporane românești în Polonia
Busola literară – se dorește a fi o călăuză prin atelierele creatoare ale scriitorilor români contemporani încă nedescoperiți de publicul polonez sau ale căror noi cărți nu și-au găsit încă drumul spre Polonia. Busola dezvăluie calea cea mai scurtă spre punctul cardinal al literaturii bune, îndemnând cititorii, traducătorii și editorii polonezi la expediții prin noi ținuturi ale imaginației literare românești.
Busola ne indică azi:
SFÂRȘIT DE SEZON, de Marius Chivu
Vizuale și dialogale, cele 11 povestiri cinematografice din acest volum își plasează acțiunea în cotidian: cel al orașului, marcat de însingurare, sau al unei lumi rurale privite cu conștiința acută a dispariției sale ineluctabile. Pe plaja din Vama Veche, în cluburile de noapte din București sau din Cluj, pe străzile Londrei sau pe dealurile unor sate izolate, eroii se caută pe ei înșiși, îl caută pe celălalt, dar cel mai adesea așteaptă ceva: să vină zorii pentru a pleca la spital, să treacă noaptea pentru a-și regăsi liniștea, să se termine petrecerea pentru a-l duce în pat pe cel dorit, să primească un telefon de la cel dispărut, să scape cu viață dintr-o altercație inevitabilă. Violența și, mai ales, moartea pândesc permanent o existență fragilă, într-un univers în care prietenia și erosul construiesc, pentru scurte momente, punți salvatoare între individualități solitare.Cu situații imprevizibile și îndrăzneli de limbaj, pe care unii le vor considera șocante, povestirile cu final tare din Sfârșit de sezon sunt o elocventă ilustrare a sensibilității contemporane.
Coordonatele de localizare a cărții:
Editura Polirom, Iași, 2014, 248 pg.
Cine este Marius Chivu?
Marius Chivu (n. 1978) este scriitor, cronicar literar, editor şi traducător. A debutat cu volumul de poezie Vântureasa de plastic (premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor din România şi al revistei Observator Cultural, 2012; traduceri în limbile franceză și suedeză). A publicat jurnalele de călătorie Trei săptămâni în Anzi (2016) şi Trei săptămâni în Himalaya (2012), volumul de proză scurtă Sfârşit de sezon (nominalizari la Premiul Galei Industriei de Carte din România, ediția 2015, secțiunea „Cea mai bună carte a anului”; Premiul Național de Proză Ziarul de Iași și Premiul Radio România Cultural, ediția 2015, secțiunea „Cartea de proză a anului”) şi cartea de interviuri literare Ce-a vrut să spună autorul (2013). A editat, printre multe altele, antologiile: Best of. Proza scurtă a anilor 2000 (2013) şi 111 cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura română (împreună cu Radu Vancu, 2016). A tradus din Richard Ford, Paul Bailey, Lewis Carroll și Oscar Wilde. Este redactor-editor al revistelor Dilema veche şi Iocan, precum şi realizatorul radio-talk-ului cu scriitori „All You Can Read” de pe www.UrbanSunsets.com. Ține din 2010, cel mai longeviv atelier de creative writing din România, în urma căruia au debutat majoritatea prozatorilor din noul val în literatura română (Diana Bădica, Tudor Ganea, Simona Goșu, Ion Pleșa, Iulian Popa, Bogdan Răileanu, Anca Vieru ș.a.).
Conduși de busolă, Veni, legi, dixi (ah, latina: am ajuns, am citit, am spus):
„Chivu are o aplecare notabilă spre înregistrarea cutremurelor interioare, mascate de suprafețe controlate, rigide, insensibile uneori. Durerile surde, gemetele înăbușite, resemnările, jumătățile de adevăr, compromisurile, spațiile dintre cuvinte și priviri animează proza într-un soi de crepuscul perpetuu. […] Remarcabil este echilibrul pe care scriitorul reușește să îl mențină între drama și comedia, adeseori absurdă, a existenței, între tandrețea și lirismul anumitor pasaje și nonșalanța, pragmatismul, puseurile de detașare, abrutizare și cinism ale imediatului”. [Cristina Chevereșan, Orizont]
„Profund îndatorat unei
generații literare americane cunoscute și sub numele de Me Decade (’70-’80),
Marius Chivu a împrumutat ceva din fascinația și accesibilitatea unui Raymond
Carver, însă, spre deosebire de colegii săi într-ale prozei scurte, scriitorul
pare mai puțin interesat de problemele tranziției, preferând să-și focalizeze
atenția asupra transformărilor interioare… Singur printre toate numele noi ale
literaturii noastre, Marius Chivu este mai mult decât un povestitor talentat, e
și un remarcabil stilist. Să ne imaginăm că peste o sută de ani cineva ar vrea
să-și facă o idee despre omul de azi. Acela n-ar trebui decât să deschidă volumul
și s-arunce o privire peste întâmplările relatate în acest Sfârșit de sezon”. [Alex Ciorogar, Apostrof ]
„Sfârșit de sezon este un univers al detaliului și al farmecului discret, al cotidianului care poate ascunde profunzimi nebănuite, al lucrurilor la care poți fi martor sau la care te poți gândi pe parcursul unei zile. Presărat, desigur, cu muzică, literatură, artă, conversații scurte, dar savuroase. Cele 11 povestiri din acest volum creează o lume compactă, a vieților explorate în ipostaze aparent simple, dar care lasă loc pentru o privire adâncă, analitică, uneori necruțătoare”. [Alice Teodorescu, bookblog.ro]
Vreți să vă convingeți? Busola vă dezvăluie un fragment din carte:
„Prin ușile larg deschise
Autocarul a oprit în stație la ora obișnuită, dar când
s-au deschis ușile pasagerii au coborât în grup. Unii s-au retras la umbra
copacilor de lângă drum, alții s-au îndreptat spre fântâna de la poarta unei
case din apropiere. Îți dădeai seama imediat că se întâmplase ceva.
A coborât și șoferul, dar a intrat înapoi în autocar pe
ușa din spate. Pe marginea șoselei se formaseră deja bisericuțe. Oamenii își
aprindeau țigări unii de la alții și schimbau impresii. Părea că unuia dintre
călători, care rămăsese înăuntru, îi era foarte rău, probabil leșinase. Oamenii
erau enervați că aerul condiționat nu funcționa. Vorbeau destul de tare, îi
puteai auzi de departe, părea că se ceartă.
Trecuse prima săptămână din septembrie, dar la prânz soarele
te ardea. Prin centrul comunei nu se vedea țipenie de om.
Din autocar, împreună cu șoferul, a coborât o femeie care
ținea în mână un tub de pastile și-l arăta tuturor. Plângea. Cineva i-a cerut
șoferului să deschidă trapa calei și a scos din bagaje o lumânare pe care i-a
întins-o femiii. Altcineva i-a aprins-o cu bricheta, iar femeia a dispărut cu
lumânarea aprinsă înapoi în autocar.”... [citește mai departe aici]
Vă așteptăm impresiile de lectură pe adresa warszawa@icr.ro!
