”Banatul, un Eldorado al marginilor”


Scriitoarea Adriana Babeţi a susţinut miercuri, 4 iunie, la Centrul Cultural Francez din Cracovia, o conferinţă dedicată spaţiilor culturale plurale şi interculturalităţii. Referinţa geografică şi culturală concretă a fost Banatul, spaţiu multilingvistic şi multiconfesional căruia i-a dedicat mai multe studii, inclusiv, în calitate de coordonator, un volum recent apărut în Franţa, sub egida Universităţii Paris IV – Sorbona, Le Banat: Un Eldorado aux confins.
Conferinţa a fost moderată de profesorul şi românistul cracovian Kazimierz Jurczak şi a fost urmată de proiecţia filmului lui Florin Iepan, Bela Lugosi ,vampirul căzut, care insistă asupra originilor bănăţene ale celebrului actor. În deschidere au luat cuvântul consulul general al Franţei la Cracovia, Pascal Vagogne, şi directorul ICR Varşovia, Dorian Branea.

Adriana Babeţi, cunoscută scriitoare, profesor de literatură comparată şi studii culturale la Universitatea de Vest din Timişoara, jurnalist cultural, se ocupă de multă vreme de investigarea unui teritoriu cultural aparte, Banatul, unde diferenţele etnoculturale nu au generat tensiuni, ci dimpotrivă, o armonie surpinzătoare, bazată pe valori comune, care puteau fi împărtăşite indiferent de limba, religia sau etnia locuitorilor.

Conferinţa de la Cracovia a fost doar primul dintr-un ciclu de evenimente ce vor prezenta publicului polonez diversitatea etnoculturală a României şi modul în care societatea românească a asimilat, armonizat, integrat valorile şi aspiraţiile diferitelor grupuri etnice, culturale, lingvistice şi confesionale.

Se ştie că Polonia este o ţară în care pluralitatea lingvistică, confesională, culturală este aproape absentă, spre deosebire de România, patrie a mai multor grupuri etnoculturale. Totuşi, cum interculturalitatea e astăzi norma curentă în Uniunea Europană, tipul de convieţuire armonioasă – oferit, printre altele, şi de Banatul multiconfesional şi multietnic – poate constitui un model interesant şi pentru societăţile în care ştiinţa de a trăi bine în societăţile plurale nu a fost până mai ieri foarte necesară.