Constion (Constantin Ionescu) (cca. 1900–anii ‘70 ai secolului XX), Veneţia, ulei pe carton, 48,5x68 cm, semnătura în dreapta jos: «Constion», nedatat [1940–1970], colecţie privată (România).
Constion (Constantin Ionescu) (cca. 1900–anii ‘70 ai secolului XX), Veneţia, ulei pe carton, 79x59 cm, semnătura în dreapta jos: «Constion», nedatat [1940–1970], colecţie privat (România).
Constion (Constantin Ionescu) (cca. 1900–anii ‘70 ai secolului XX), Bărci la Veneţia, ulei pe carton, 50x70 cm, semnătura în dreapta jos: «Constion», nedatat [1940–1970], colecţie privată (România).
Constion (Constantin Ionescu) (cca. 1900–anii ‘70 ai secolului XX), pictor a cărui biografie este mai puţin cunoscută, un paradox care dăinuie chiar şi în momentulîn care pictura sa, tot mai apreciată, reclama nevoia tot mai acută de cunoaştere a autorului ei. Dovada este că niciun dicţionar nu îi cuprinde o fişă de artist. Problemele pornesc chiar de la numele său. Semnătura «Constion», întâlnită pe lucrările cunoscute, ilustrează un pseudonim sau acronim pentru numele real Const(antin) Ion(escu). O lucrare a pictorului, «Florăreasă», aflatăîntr-o colecţie privată, este semnată «C. Ionescu–Constion», ceea ce indică asocierea clară a celor două nume, decişi adevărata identitate a artistului. Durata de creaţie, darşi de viaţă, ale artistului sunt la fel de vagi, întrucât pictorul nu obişnuia săîşi dateze lucrările. Deşi a fost un artist prolific, dintre cele peste 400 de opere cunoscute, doar 8 sunt datate. Pictura sa dezvăluie teme predilecte ale artiştilor români interbelici. Scenele de vals la Palat, viaţa rurală româneascăîn toate formele sale încă arhaice,în care singurul element de «modernitate» sunt batozele de treierat, plasează pictura lui Constion, cel puţin prin prisma acestor abordări,în perioada precomunistă. Cele mai timpurii lucrări sunt un pastel («Cap de tânără»), din anul 1920, ce deschide seria operelor datate, urmat de o «Horă» (1922), «Iole» (1923)şi «Scenă de familie» (1928). Din anii ‘30 avem două opere datate: un pastel («Portret de tânără», 1933)şi un ulei pe carton («Natură statică cu crizanteme», 1936). Pictura «La fântână» (1952), darşi o horă, datată precis pe verso: «Horă în Oltenia / Iulie 1971 / Constion»,ne permit să urmărim, chiar dacă vag, activitatea pictoruluiîn deceniile ce au urmat, cu un Constion nedesprins de temele sale preferate. În ultimii ani au fost realizate câteva lucrări cu interioare, dintre care una este intitulată «Atelierul artistului la Suceviţa», aflată într-o colecţie privată, fapt ce sugerează fie zona sa de origine,încă necunoscută, fie doar un periplu bucovinean. Cert este căîn anul 1943 Constion avea domiciliul în Bucureşti, în «Pasagiul Victoria, Scara B, Etaj II», dar nu ştim dacă era doar locul atelierului sau domiciliul stabil. O mână de ajutor, esenţială, ne vine din presa vremii (semnalată nouă de Dan Tudor, căruiaîi aducem aici mulţumirile cuvenite). Într-o cronică de critică plastică din anul 1930, Mihail Gh. Constantinescu prezenta expoziţia comună a doi tineri pictori, organizată în luna ianuarie în Sala Mozart din Bucureşti: Henry Vintilescuşi C. Constion. Cronica este lămuritoare în privinţa unor aspecte legate de viaţa artistului. În primul rând, aflăm că acesta semnaşi se recomanda drept «Constion» sau «C. Constion». În al doilea rând, cunoaştem că a fost expoziţia sa de debut, bine primită de altfel.Şi,în al treilea rând, suntem informaţi despre înclinaţia pictorului spre acuarelă, relatându-se: «Astfel acele minunate acuarele foarte sugestiv intitulate: stufăriş, barca, idilă, corăbii cu pânze, crucea precumşi câteva admirabile troiţe redate într-un colorit ce marchează vechimea lor, ne face săîntrevedemîn debutantul de astăzi o valoare remarcabilă». Cronicarul îi observa, de asemenea, lipsa de preferinţă pentru un anume gen artistic. Constion participa, tot cu desene,şi la singurul său Salon Oficial, cel de Toamnă, din anul 1943, atunci când, sub numele real, Constantin Ionescu, a expus două lucrări: «În Delt㻺i «Iarna pe Bărăgan».
Cele opt opere datate lărgesc, prin urmare, cu mult intervalul cunoscut din cronologia activităţii pictorului. De la intrarea sa în lumea artelor (1920) până la debutul său cu o expoziţie (1930), a trecut un deceniu. Probabil că afirmarea a urmatîn anii‘30. Totuşi, se impune o rectificare necesară: Constion nu a fost doar un artist interbelic, ci a pictat probabil încă multă vreme după război, dar fără a schimba genul care l-a consacrat. Tematica abordată este diversăşi ea se regăseşteîn volumul mare de lucrări cunoscute ale artistului. Constion a abordat subiecte căutateîn arta de consumşi se pare că a mers pe mâna câştigătoare: peisaje veneţiene, scene orientale, scene de viaţă rurală,şatre, hore, scene de bal, târguri, interioare burgheze, flori, peisajeş. a., foarte rar portretisticăşi, doar în tinereţe, cu lucrăriîn pastel, datate 1920şi 1933. Cu siguranţă, vânzările i-au permis săîşi finanţeze variatele sale excursii europene (Italia, Elveţia, Olanda, Turcia), darşi pe cele româneşti (Balcic, Delta Dunării, Transilvania, Oltenia). Informaţiile recuperate din presa vremii ne dezvăluie o altă latură mai puţinştiută: pictorul era cunoscutşi apreciatîn perioada anilor‘30–‘40 nu prin pictura în ulei, ci prin acuarelele sale.
Pictura sa veneţiană,în acest câmp tematic divers, revine ca o constantă,întrucât peste 10% din opera lui Constion este dedicată peisajelor veneţiene. În uleiurile pe carton sau pânză ori în acuarele au fost surprinse, în general, secvenţe de peisaj marin: ioleşi bărci, acostate sau străbătând apele, darîn mod constant ilustrândîn fundal clădiri emblematice din cartierele Veneţiei: Palatul Dogilor, BazilicaSanta Maria della Salute,turnul Campanile din Piaţa San Marco, etc.În unele lucrări există un echilibruîntre peisajul marinşi cel citadin,în altele, domină peisajul citadin, de pe acele «canaletti». Întâlnim însăşi picturi în care Constion îşi puneîn valoare capacitatea de a exprima în culoare forfota uscatuluişi clădirile scăldateîn lumina puternică a soarelui. Periplul veneţian al pictorului se leagă, probabil, de o incursiune interbelică timpurie, posibil chiarîmpreună cu amicul său Henry Vintilescu,în ale cărui picturi regăsim, de asemenea, scene similare. Lucrarea «Iole», datatăîn 1923, poate veniîn sprijinul acestei supoziţii, în anul 1930 expunând deja câteva «bărci cu pânze» în acuarelă, poate tot veneţiene. Excursia sa, până a ajunge pe tărâmurile italiene, poate fi urmărităşi prin intermediul unor lucrări de pe traseul intermediar, pânăîn Peninsulă, prin trecerea Alpilor, munţi care apar în unele picturi pe care Constion ni le-a lăsat. Itinerariul săuîn Peninsulă nu s-a oprit pe coasta dalmată, ci a continuat peţărmul vestic, unde a pictat o serie de peisaje însorite, în Monte Solaroşi Sorrento. Cu mult talent, stăpânind desenul, tehnicile de execuţie, darşi amestecul culorilor, Constion a dovedit că putea fi atât pictorul celor simpli, câtşi a celor cu gusturi rafinate. A reuşit, ca mulţi alţi necunoscuţi, să creezeşi opere remarcabile, relativ uşor de identificat prin amprenta personală,şi care-i stau mărturie talentului deosebit pe care l-a dovedit. Esteşi cazul peisajelor sale «veneţiene», probabil printre cele mai numeroase pictate de un artist român.
Bibliografie: Mihail Gh. Constantinescu, Expoziţiile actuale – Sala Mozart, în«Universul Literar», nr. 6 (2 februarie), 1930, p. 91; Salonul Oficial de toamnă 1943. Desen, gravură, afiş, Direcţia Artelor, Bucureşti, 1943, p. 22, 43;Petre Oprea, Expozanţi la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică. 1924–1944, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti, Bucureşti 2004, p. 57;Dan Tudor, Indexul independent Tudor–Art. Vânzări publice de artă [în] România, 2005–2016,ediţia a III-a, revizuită, Gallerya.ro, Bucureşti, 2017, p. 147-149.
(fişă redactată de Cristian Ioan Popa)
