Masă rotundă, In Memoriam Mircea Săucan (1928-2003). Discuţie carte: Colivia caută pasărea (2008). Proiecţie de film: Le Retour (Întoarcerea, 1994)

La Institutul Cultural Român din Tel Aviv a avut loc o masă rotundă în memoria scriitorului şi regizorului de film Mircea Săucan (1928-2003)
În cadrul întâlnirii a fost prezentat volumul său de scrieri în proză Colivia caută pasărea, publicat la Editura Institutului Cultural Român. Au luat cuvântul: Iosef Eugen Campus, Virgil Duda, Leon Volovici; moderator: Gabriela Ştefan. Discuţiile au avut loc în limba română.
A fost vizionat ultimul film al regizorului, Le Retour (Întoarcerea) - 1994, 25 minute.


Mircea Săucan (5 aprilie 1928, Paris, Franţa - 13 aprilie 2003, Nazaret Ilit, Israel). Regizor şi scriitor român, născut la Paris dintr-un tată român şi o mama evreică a cărei familie va fi, practic, exterminată în lagărele naziste, Mircea Săucan, iniţial sincer pro-comunist, devine repede indezirabil şi, în cele din urmă, persecutat politic pentru calitatea artistică a filmelor (şi a cărţilor) sale. Emigrează în Israel în anul 1987.
Filmografie selectivă: Le Retour (1994), Suta de lei (1973), Meandre (1967), Alerta (1967), Ţărmul n-are sfârşit (1961), Când primăvara e fierbinte (1960), Casa de pe strada noastră (1957)

"Săucan era un regizor discret, aproape secret. Un fel de Salinger al cinema-ului românesc. A plecat de mult din ţară, după cîteva filme - puţine, dar fundamentale." (Alex. Leo Şerban)

"[...] proza lui Mircea Săucan continuă şi se integrează tradiţiei prozei absurde româneşti. [...] În acelaşi timp, Mircea Săucan oferă o imagine inedită a oraşului Bucureşti. Ea nu este nici a lui Ion Marin Sadoveanu, nici a lui Cezar Petrescu, nici a romancierilor moralizanţi anteriori, oraş al corupţiei şi decadenţei, prăbuşirii, arivismului, politicianismului veros. Facem cunoştinţă cu un alt Bucureşti: absurd şi straniu, grotesc şi parodic, proiectat pe un fundal simbolic-kafkian, care deschide perspective imaginare total inedite. Dar, nu numai atât. Noua viziune, mereu imprevizibilă, este dublată de un real spirit critic sarcastic [...]" (Adrian Marino, în Iulia Blaga – Fantasme şi adevăruri. O carte cu Mircea Săucan)