Institutul Cultural Român, ca instituție publică reprezentativă a țării, are obligația de a rămâne deschis. Noua conducere a Institutului Cultural Român, instalată la 11 septembrie 2012, a anunțat de la început nevoia de a spori impactul acțiunilor institutelor culturale române din exterior și de a înnoi personalul acestora.
În urma examinării acțiunilor din ultimii ani ale acestor institute, s-a observat că: a) impactul a fost redus; b) recrutarea personalului a fost discutabilă; c) este nevoie ca în fruntea institutelor culturale române să fie aduse personalități profilate ale culturii române.
Din 11 septembrie 2012 încoace, Institutul Cultural Român a procedat la ameliorarea cadrului de selecție a personalului (director, director adjunct, referenți) din institutele culturale române din străinătate. Până la această oră, Institutul Cultural Român - împreună cu Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Culturii - a numit directori și directori adjuncți consacrați (Doina Uricariu, la New York, Alexandru Dobrescu și Ramona Călin, la Paris, Daniel Nicolescu, la Lisabona, Gabriela Matei, la Budapesta etc.), iar procesul este în curs.
În legătură cu cei eliberați din funcții, subliniem, încă o dată, că aceștia au fost evaluați pe baza rezultatelor făcute publice prin rapoartele lor de activitate, iar deciziile de eliberare sunt justificate și legale. În definitiv, în orice funcție publică, există și o răspundere - în acest caz, răspunderea pentru reprezentarea culturii române și pentru cheltuirea banului public. La acest examen, unii au căzut, iar probele sunt univoce.
În ultimele luni, Institutul Cultural Român a adoptat trei măsuri corelate:
1. A așezat activitatea Institutului Cultural Român pe o nouă strategie, care a fost comunicată tuturor institutelor culturale din exterior și este publică. Direcția Generală a Reprezentanțelor în Străinătate monitorizează continuu aplicarea acestei strategii. După aprobarea bugetului 2013 la nivelul Parlamentului și Guvernului tării, se vor face defalcări corespunzătoare pe fiecare unitate;
2. A fost oprită prelungirea de mandate în funcțiile de directori, directori adjuncți și referenți, mandatele punându-se în acord cu practicile europene. Măsura nerepetării mandatelor și a neprelungirii acestora a fost luată și pentru a oferi cât mai multor intelectuali și tineri din România oportunitatea de a ocupa un post într-un institut cultural român și de a-și dezvolta o operă. Decizia a fost făcută publică la timp. Unii dintre actualii referenți și directori devin, cum se observă ușor, vehemenți dacă nu li se acordă prelungiri sau dublări de mandate. Nimeni nu este veșnic în nici o funcție publică.
3. A fost organizat concurs în premieră pentru ocuparea posturilor de directori adjuncți și referenți ai institutelor culturale române din străinătate. Până acum, aceste desemnări erau făcute de președintele Institutului Cultural Român, fapt, de altfel, permis de lege. Actuala conducere a Institutului Cultural Român a renunțat la desemnarea discreționară de directori adjuncți și referenți în favoarea concursului anunțat public. Alegerea formulei concursului s-a făcut tocmai pentru a da șanse de a ocupa posturi în diplomația culturală cât mai multor tineri și pentru a selecta personal cât mai calificat.
În pofida falsificărilor lansate continuu de unele persoane, Comisia de concurs (din care nu a făcut parte conducerea Institutului Cultural Român) a respectat riguros regulamentul. Nu a fost nicăieri prevăzută proba interviu pentru toți candidații (ci doar pentru aceia care trebuiau departajați în faza finală, la nevoie). Rezultatele concursului s-au publicat după ce acesta a avut loc (și nu înainte, cum pretind în mod aberant unii). Nici un membru al conducerii actuale a Institutului Cultural Român nu are rude în instituție și nu se poate semnala vreun caz de favorizare a cuiva, valoarea candidaților fiind cea care a contat.
Participanții la concurs au fost numeroși: 30 de candidați pentru postul de director adjunct, și 159 de candidați pentru 12 posturi de referent; Institutul Cultural Român a reținut candidaturile celor care nu au obținut post în acest concurs, pentru concursurile următoare.
Precizăm că Institutul Cultural Român: a) aplică legislația în vigoare în mod riguros; b) în cadrul acestei legislații, s-au făcut continuu angajări, în cooperarea Institutului Cultural Român, Ministerului Afacerilor Externe și Ministerului Culturii. Angajările s-au făcut și se fac în formulele variate permise de lege (detașare, prestări de servicii și altele). Prin urmare, Institutul Cultural Român a organizat concursuri cu perspective reale de angajare, în cadrul legislației existente. Este de-a dreptul ridicolă solicitarea unor directori și referenți din unele institutele culturale române din străinătate de a nu se angaja noi persoane în locul lor și de a opri orice concurs sau demers de noi angajări.
Prin documentul Noua Geografie a Institutelor Culturale Române din Străinătate (10 decembrie 2013), conducerea Institutului Cultural Român a făcut cunoscută preocuparea de a organiza efectiv ICR Bruxelles, care există pe hârtie. Institutul Cultural Român a cerut Ministerului Afacerilor Externe să dispună asigurarea infrastructurii, conform legii, pentru institute culturale române la Kiev, Beijing, Munchen-Nurenberg, care sunt deja negociate cu țările respective. Totodată, Institutul Cultural Român a cerut Ministerului Afacerilor Externe să încheie negocierile cu Rusia pentru ICR Moscova și să deschidă negocierile cu țările respective pentru institute culturale la Atena, Alexandria, Belgrad, Seoul, Sao Paolo, Montreal.
Toți pașii întreprinși de instituția noastră sunt publici, grație Buletinului Informativ al ICR, ce se tipărește constant din octombrie 2012, și site-ului Institutului Cultural Român. Toți pașii sunt înregistrați legal. Nu s-a putut aduce nicidecum și în nici un moment vreun argument factual precis împotriva măsurilor întreprinse.
Biroul de Presă al Institutului Cultural Român
