Prezentare de carte la Accademia di Romania in Roma

Centrul Franciscan pentru Dialog Interaţional de la Assisi, în colaborare cu Accademia di Romania in Roma organizează joi, 27 aprilie 2017, ora 18.00 prezentarea de carte „Quando la fede può costare la vita. La storia del medico francescano Martin Benedict/ “Când credinţa te poate costa viaţa. Povestea medicului franciscan Martin Benedict”, de Angelo Montonati, (Editura Salmone Belforte& C., 2017).

Vor interveni E.S. Prof. univ. dr. Liviu -Petru Zăpîrţan - Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun şi Ordinul Suveran de Malta, P. Adrian-Sorin Giurgi –Vicar Provincial Provincia Frati Minori Conventuali della Romania, P. Eusebio Bejan – Vice-postulatorul cauzei Martin Benedict, Dr. Germina Nagâţ – Director al Departamentului de Investigaţii al Consiliului Naţional al Arhivelor Securităţii, Prof. Ornella Parolini – profesor de Biologie Aplicatăla Universitatea Cattolica del Sacro Cuore Roma, Dr. Guido Guastala – Director Editura Salmone Belforte & C, Angelo Montonati – Autorul, va modera Monica Leonetti Cuzzocrea – jurnalist. Evenimentul va conţinemomente muzicale susţinute de P. Emanuel Chiricheş – organist al Bisericii San Francesco in Assisi.

Martin Benedict(n.31 iulie1931,Galbeni, com. N. Bălcescu,Judeţul Bacău - d.12 iulie1986), medic şi preot.

Şcoala elementară a urmat-o în localitatea natală, între anii 1938-1944, după care s-a înscris, pentru a deveni preot, la Seminarul franciscan din Hălăuceşti, unde a urmat cursurile gimnaziului între anii 1945-1948. În anul 1948, autorităţile comuniste au închis toate seminariile catolice şi a fost nevoit să se întoarcă acasă. În acelaşi an s-a înscris la Liceul de Băieţi din Bacău pe care l-a absolvit în anul 1951, după care s-a înscris la Facultatea de Medicină din Iaşi pentru a deveni medic. A absolvit în anul 1957 şi, printr-un ordin al Ministerului Sănătăţii, a fost repartizat la Circumscripţia Sanitară Răducăneni, unde a activat ca medic între 15 octombrie şi 1 decembrie 1957. Apoi a fost transferat la Circumscripţia Sanitară Tătăreni, unde a activat ca medic de circumscripţie până la 7 noiembrie 1961, după care, în urma unui concurs, a fost transferat la Spitalul din Bacău. Aici a rămas doar pentru un an de zile, mai exact până la 1 noiembrie 1962. De la această dată a lucrat cu multă dăruire la Spitalul din Oneşti până în ultima clipă a vieţii sale. În luna august a anului 1972 Domnul l-a pus la mare încercare. Este nevoit să suporte în doar câteva zile trei intervenţii chirurgicale, cauzate de o ocluzie intestinală. După aceste operaţii rămâne cu numai câţiva centimetri din intestinul subţire. Viaţa doctorului Benedict se schimbă: este nevoit să ţină un regim alimentar aproape ieşit din comun. Medicii i-au dat doar puţine zile de viaţă, dar el, prin voinţa, ştiinţa şi credinţa sa, reuşeşte să mai trăiască încă 14 ani. Sora lui, Varvara, îi va veni în ajutor şi-i va fi mereu aproape. A intrat în secret în Ordinul Franciscan călăuzit de Pr. Gheorghe Patraşcu. Face noviciatul şi profesiunea simplă în anul 1976, iar cea solemnă în anul 1979. La 14 septembrie 1980, în mare taină, este hirotonit preot în biserica din Slănic Moldova de către episcopul Alexandru Todea. A continuat să fie medic la Oneşti şi nu a putut sluji ca preot în public.În anul 1983, alături de P.S. Petru Gherghel, face parte din grupul de pelerini prezenţi la beatificarea Fericitului Ieremia, celebrată în Piaţa „Sf. Petru” din Roma. Deşi era preot, nu a putut concelebra alături de ceilalţi preoţi prezenţi. Îmbrăcat în costumul tradiţional moldovenesc, a avut marea onoare de a proclama în limba română o invocaţie din rugăciunea credincioşilor. În urma acestei vizite la Roma, prin „ajutorul anumitor persoane", Securitatea de atunci descoperă marele secret al doctorului Benedict: preoţia. După întoarcerea în ţară, încep persecuţiile. Era greu de perceput şi acceptat conceptul de „medic preot”... Sănătatea lui şubredă şi repetatele persecuţii care-l deteriorează şi mai mult fizic şi psihic duc la moartea doctorului Benedict.Domnul l-a chemat la cele veşnice la 12 iulie 1986. În testamentul său a cerut să fie înmormântat în satul natal, Galbeni.Ca medic, s-a comportat cu toată lumea la fel, indiferent de clasa socială şi politică, pentru el toţi oamenii erau la fel.Viaţa lui a fost plină de rugăciune, dăruire, slujire faţă de bolnavi, săraci şi nevoiaşi. A luptat pentru apărarea vieţii şi în mod special contra avortului. Deşi lumea nu ştia că este preot, prin felul lui de a fi, prin exemplul şi comportamentul său lumea îl numea „părintele nostru” sau „părintele săracilor”.Viaţa părintelui Martin a fost plină de spini, asemenea unui trandafir. După un an de la moartea lui, parfumul acestui “trandafir” a început să se simtă prin mirosul şi gustul apei din “fântâna minunată” de lângă casa părintească. A început un adevărat pelerinaj la fântâna şi mormântul părintelui Martin. Mii de oameni, din toate colţurile ţării, veneau să ia apă din fântână şi pământ de pe mormântul lui. Galbeni a devenit într-un timp foarte scurt loc de pelerinaj, fapt care a început să îngrijoreze autorităţile comuniste. Se auzeau vorbe precum că apa are puterea de a face minuni şi chiar s-au săvârşit vindecări miraculoase. Lumea a început să se roage şi să ceară ajutor şi ocrotire doctorului Benedict. Pentru majoritatea oamenilor el este deja un sfânt.Sâmbătă, 14 aprilie 2007, în biserica parohială „Sfinţii Petru şi Pavel” din Oneşti, P.S. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, a celebrat Sfânta Liturghie şi ceremonia de deschidere a procesului de canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu preotul medic Martin Benedict din Ordinul Franciscanilor Minori Conventuali.După etapa diecezană, actele rezultate vor fi trimise la Roma, la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, ce se va pronunţa asupra cazului.

Angelo Montonati s-a născut în Varese la 25 octombrie 1931; este jurnalist profesionist din 1959. A început la ziarul din Varese „La Prealpina“, ca reporter al ziarului de provincie, apoi s-a mutat la redacţia din Milano al ziarului economic financiar „Il Sole“, înainte ca acesta să fuzioneze cu ziarul "24 ore“. În 1966 el a mers la Roma, ca editor şi corespondent pentru Radio Vatican, unde a ajutat la lansarea nou-născutului radio de ştiri. În 1969 ajunge la Roma, la serviciul „Famiglia Cristiana“, corespondent la Vatican. Aceasta este considerată epoca de aur ca profesionist într-o publicaţie periodică, care a ajuns mai apoi sa aibă un mare tiraj (aproximativ un milion şi jumătate de copii pe săptămână, cu nici un randament). Don Renato Perino, Superior al Societăţii Sf. Pavel, i-a trimis o scrisoare în care, exprimându-şi respectul, îl cooptează în autoritatea Cooperatori Paolini. Din 1980 până în iunie 1981, conduce ziarul catolic din Como „Ordinul“, revenind apoi în noiembrie 1981 ca redactor-şef al revistei lunare “Jesus”.Este autorul a patruzeci de cărţi despre sfinţi, binecuvântaţi, slujitori ai lui Dumnezeu, fondatori, fondatoare, lideri de la diferite niveluri ale vieţii bisericeşti, călătorii misionare, precum şi comentariile pildelor Evangheliei. Colaborează încă cu Periodice Paolini (Familia creştină, Isus, Club3), săptămânalul „Timpul nostru“ şi „Radio Vatican“.