Cinemateca românească, unul dintre programele permanente ale ICR Londra, menit să transforme sediul din 1 Belgrave Square într-una dintre destinaţiile predilecte ale iubitorilor filmului românesc din toate timpurile, s-a redeschis joi, 20 septembrie 2012, cu unul dintre cele mai mari filme ale cinematografului românesc, Meandre (1967), în regia legendarului Mircea Săucan.
Realizat după un scenariu ireverenţios faţă de dogmele epocii semnat de Horia Lovinescu, glorios filmat şi montat, filmul fixează personalitatea lui Mircea Săucan drept unul dintre cei mai originali şi imaginativi regizori europeni ai anilor ʼ60-ʼ70.
Atmosfera sufocantă şi claustrofobica a filmului, întărită de muzica angoasantă a lui Tiberiu Olah, exprimă starea de disperare a unor intelectuali, excelent interpretaţi de un ansamblu în care memorabili rămân Margareta Pogonat, Dan Nuţu şi Ana Seleş. Atât mesajul cât și stilistica modernistă a Meandrelor au fost dezavuate de autorităţile vremii, care au sfârşit prin a persecuta şi apoi chiar interzice această peliculă într-adevăr revoluţionară.
Destinul acestui mare film, bazat pe un substrat autobiografic, e cel mai bine definit de însuşi autorul său: Am fost în meandre toată viaţa. Numai în meandre. M-au dat afară, m-au exclus, m-au inclus, m-au descompus, m-au distrus, povesteşte regizorul şi Mircea Săucan în volumul Iuliei Blaga, Fantasme şi adevăruri. O carte cu Mircea Săucan.
Cinemateca Românească, program realizat în parteneriat cu Centrul Naţional al Cinematografiei din Bucureşti, continuă pe 27 septembrie cu filmul Cocoşul decapitat (2007), în regia lui Radu Gabrea.
