„Deformarea imaginii celuilalt” în dezbatere la IRCCU Veneția

Ziua Internațională a Memoriei Holocaustului este marcată miercuri, 29 ianuarie 2020, în Sala de Conferințe a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția prin dezbaterea prilejuită de lansarea versiunii în limba italiană a cărții cercetătorului și scriitorului român Andrei Oișteanu, L’immagine dell’ebreo: Stereotipi antisemiti nella cultură romena e dell’Europa centro–orientale / Imaginea evreului în cultură română. Studiu de imagologie în context est-central european. Manifestarea esteorganizată în colaborare cu Muzeul Ebraic de la Veneţia și abordează o temă de interes sociologic, analizată de unul dintre cei mai importanți specialiști ai istoriei și culturii ebraice din România.

Cercetarea, extinsă pe parcursul mai multor ani, întreprinsă de Andrei Oişteanu asupra istoriei și culturii ebraice din România s-a materializat într-un volum masiv, de 750 pagini, care, în versiunea italiană (L’immagine dell’ebreo: Stereotipi antisemiti nella cultură romena e dell’Europa centro–orientale, traducere de Francesco Testa și Horia Corneliu Cicortaş, Collana di Studi Ebraici, Edizioni Belforte, Livorno, 2018) este mult extinsă și revăzută în raport cu edițiile anterioare din limba română (cf. Imaginea evreului în cultură română. Studiu de imagologie în context est-central european, Editura Humanitas, București, 2001; ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2004; ediția a III-a, revăzută, adăugită și ilustrată, Editura Polirom, Iași, 2012). Cartea lui Andrei Oişteanu a fost distinsă cu cinci premii importante în România și Israel, printre care Marele Premiu al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO), Premiul Asociației Scriitorilor din București (Uniunea Scriitorilor din România) și Premiul Fundației „Sara & Haim Ianculoviciˮ (Israel). Versiunea italiană, tipărită de centenara editură Belforte, a trezit interesul, în Italia, cercetătorilor şi cititorii orientați către aprofundarea cunoașterii modalităților exacerbării stereotipurilor rasiste care, prin instrumentalizarea propagandistică și politică de către naziști și fasciști, au generat, în anii celui de al Doilea Război Mondial, cel mai cumplit genocid din istoria umanității.

Cartea cercetătorului Andrei Oişteanu va fi prezentată de Riccardo Calimani, scriitor cunoscut în Italia și Europa, autor de referință al Grupului Editorial Mondadori și principalul specialist în Italia al istoriei ebraismului european, fost director de structură redacțională în RAI TV, autor al celebrei lucrări L’ Ebreo errante (Evreul rătăcitor), publicată în numeroase ediții de editura Mondadori și tradusă în numeroase limbi, considerată de critica internațională o carte de „arzătoare actualitate”.

Alberto Castaldini, profesor de istoria religiilor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, scriitor și jurnalist, cercetător al istoriei religiilor, fost director al Institutului Italian de Cultură „Vito Grasso”din București, se va opri asupra modului falsificării intenționate a imaginii evreului în mediul românesc din anii proliferării mișcărilor de dreapta între cele două războaie mondiale.

Va participa și va interveni în dezbaterea pe marginea cărții, coordonată de Grigore Arbore-Popescu, Guido Guastalla, fost Președinte al Comunității Ebraice din Livorno (1983–1999) și viceprimar al aceluiași oraș italian (1995–2004), director general al Editurii Belforte.

Evreii din Veneția au fost în Evul Mediu și în epoca modernă un factor important de internaționalizare a raporturilor negustorimii venețiene cu burghezia și negustorimea din Europa Centrală și de Răsărit. În Veneția, mai mult decât în alte orașe ale Italiei, s-a păstrat memoria holocaustului, deoarece comunitatea care a trăit în ghetou a supraviețuit, în bună parte, datorită unor răsturnări de situație defavorabile Germaniei în Italia, după 1943 și a asigurat continuitatea memoriei istorice a populației de origine ebraică. Ghetoul din Veneția a fost primul spațiu destinat segregării evreilor înființat într-un oraș european. Până în 1516, ghetoul era zona în care erau concentrate turnătoriile. Etimologia cuvântului vine probabil de la „borghetto”, cuvânt care în limba italiană înseamnă „mic centru”. Ghetoul venețian, instituit deSerenissima a fost și a rămas una din părțile cele mai active ale orașului. După 1516, s-a transformat într-un cartier în care în timpul nopții nu mai putea ieși dincolo de porțile închise. Segregarea evreilor în ghetoul venețian a făcut ca acolo să se concentreze sinagogile și alte edificii religioase. Segregarea s-a produs inițial, în mod paradoxal, ca un semn de protecție și ospitalitate acordată de Serenisima unui nucleu etnico-religios cosmopolit. Doar ulterior a căpătat și sensul unei segregări rasial-religioase. Defazarea sensului noțiunii a început probabil după 1555, când a fost instituit la Roma de către Papa Paul al IV-lea ghetoul, pe locul căruia exista o concentrare de locuințe ale evreilor încă din timpul începuturilor creștinismului (sec. I î.e.n.). „Deschiderea porților” ghetoului din Veneția („l’apertura delle porte del Ghetto di Venezia”) coincide cu căderea Serenissimei (1797) și cu intrarea ei în orbita Imperiului Habsburgilor, în vremea cărora deja la Praga Iosif al II-lea abolise, în 1781, măsurile discriminatorii împotriva evreilor.

Evenimentul organizat la Veneția readuce tema „celuilalt” în prim plan, ocazionând și o discuție extrem de utilă pentru înțelegerea contextualizată a asemănărilor și diferențelor dintre imaginea evreului din România și a celui din Italia sau Europa Centrală.