Cuvântul progres spus de mama mea sună teribil de fals de Matei Vişniec

Urmările unui război. Oameni care încearcă să reconstruiască o casă pe jumătate arsă şi care scormonesc pământul în căutarea rămăşiţelor unui fiu dispărut. Alţi oameni care profită de acest doliu imposibil ca să vândă oseminte găsite în propria grădină. Totul pentru supravieţuire – totul de vânzare, chiar şi propria persoană.


Ca să povesteşti tragedia contemporană, îţi trebuie un ton adecvat. Matei Vişniec îl cunoaşte. Ştie cum să stârnească râsul din deznădejde fără să cadă niciodată în sentimentalism sau patetic. Cu umor coroziv şi în cheie suprarealistă, el povesteşte o lume în care indiferenţa este motorul progresului.

Se sapă un abis între cei care se luptă cu nevoile şi cei care, în insolenţa confortului lor modern, folosesc ca monedă de schimb însăşi persoana celor care încearcă să scape. E sinistru, dar îţi vine să râzi.

Punerea în scenă a acestei piese este un gest de rezistenţă la banalizarea ororii şi de solidaritate faţă de memoria celuilat pe care trebuie să o primim în propria amintire. Pentru că în istoria celuilalt există întotdeauna şi ceva din propria istorie.

Compania La Loba ne introduce într-un univers straniu, un no man’s land de haine borfăite, îngrămădite precum tot atâtea absenţe umane, indivizi uitaţi de istorie, şi oferă publicului momente de râs amar din confruntarea cu o umanitate care se pierde.


Regia: Marie Hossenlopp

Asitent regie: Nelly Framinet

Cu: Philippe Grand’henry, Laurent Micheli, Thi-Maï Nguyen, Pascaline Ploneis, Athena Poullos et Aurélien Van Trimpont.

Scenografia / costume: Marie Guillon Le Masne.

Lumină: Nelly Framinet.

Sunet: Antoine Delagoutte.


Data: du 27 au 31 mars 2012

Loc: Espace Senghor-Etterbeek



Brochure